Cei care au avut șansa să citească Tora în original au observat desigur literele פ și ס care apar în unele locuri între versete și câteodată chiar în mijlocul unui verset. Acestea nu fac parte din text ci sunt un fel de semne de punctuație. În sulul de Tora ele nu apar ci sunt reprezentate prin porțiuni de pergament pe care nu s-a scris.

פ este prima literă a cuvântului פתוח (patuah) care înseamnă deschis. Ea reprezintă de regulă un spațiu liber până la sfârșitul rândului, asemănător aliniatelor pe care le cunoaștem. ס este prima literă a cuvântului סתום (satum) care înseamnă închis. Ea reprezintă de regulă un spațiu liber la mijlocul unui rând.

Rași în pericopa săptămânii explică rostul acestor spații. Când HAȘEM a grăit către Moșe, El s-a oprit din când în când pentru a îi lăsa timp să-și aplece gândirea asupra celor auzite. Când Moșe a așternut pe pergament cele grăite de HAȘEM, el a consemnat nu numai cuvintele ci și opririle.

Generație după generație scribii care au copiat Tora au păstrat aceste intervale. Maimonide a fost primul care a întocmit lista lor. Pentru ca sulul de Tora să fie cașer nu este suficient ca toate literele să corespundă. Dacă un singur interval nu corespunde, sulul de Tora nu mai este cașer.

Pentru cei ce caută să deslușească tâlcul Torei, ele sunt prețioase indicii. Sunt versete care își schimbă chiar sensul în funcție de aceste opriri. Mai presus de toate ele ne învață unde să ne oprim pentru a aprofunda cele învățate.

În viață nu avem astfel de repere. Fiecare din noi are răspunderea să și le găsească. Să gândim corect am fost învățați de mici. Cele mai mari greșeli le comitem acționând fără a gândi, întorcând problemele pe prea multe fețe sau acordând prea mult de gândire problemelor minore.

Nici o școală nu ne învață să ne gestionăm timpul de gândire. Nu putem învăța decât din propriile greșeli. Dacă vom ști să decidem corect când să ne oprim și pentru cât timp, cea mai mare piedică din calea succesului în viață va fi înlăturată.