Și acestea dintre păsări… sã nu mâncați: vulturul, zgripsorul și vulturul de mare; șorecarul, șoimul și tot ce este din neamul lui; corbul și toate soiurile lui; struțul, bufnița, pescãrelul, coroiul și tot ce ține de neamul lui; huhurezul, heretele și cocostârcul; lebãda, pelicanul și corbul de mare; barza, bâtlanul, și ce este din neamul lui, pupãza și liliacul. Vaikra/Leviticul 11:13-19)

Toate păsările ale căror nume nu au fost menționate în Tora sunt permise. Dacă le-am cunoaște pe cele menționate, ne-am putea înfrupta cu conștiința împăcată din mai toate păsările de pe fața pământului. Apropiați de natură, strămoșii noștri le cunoșteau. Aduși fără voie pe meleaguri străine a apărut pericolul uitării. Dacă s-ar fi pierdut identificarea unei sigure specii, toate păsările necunoscute ar fi devenit interzise.

În Mișna, prima sistematizare a Legii iudaice scrisă în secolul II E.C., când pericolul exilării ultimilor evrei rămași pe teritoriul Israelului era deja iminent găsim următorul text: (Hulin 3:6) Semnele dobitoacelor… ne-au fost date în Tora și semnele păsărilor nu ne-au fost date dar au spus Înțelepții: Orice pasăre prădătoare este impură, iar cea care are un deget în plus și gușă și pipotă care se cojește este pură. Rabi Eliezer ben Țadok spune: Toate păsările care își împart degetele două în față și două în spate sunt impure.

Talmudul în tratatul Hulin arată că semnele menționate în Mișna sunt o încercare de a găsi caracteristicile comune ale păsărilor menționate în Tora. În interpretarea textului din Mișna rămân însă ambiguități. Nu este clar câte din semnele menționate sunt necesare pentru ca pasărea să fie permisă. Comentatorii medievali au încercat, fiecare în felul lui să explice atât semnele cât și legătura dintre ele, dar părerile lor au rămas larg divergente.

Rabi Iosef Caro în celebra sa carte Șulhan Aruh, codul de bază al legii iudaice a căutat o cale de compromis între toate aceste opinii contradictorii. Decizia sa însă a fost contestată de cel mai celebru comentator al său, Rabi Șabtai Hacohen (1622-1633) care, datorită tuturor ambiguităților permite numai păsările consumate din bătrâni. Datorită acestei decizii consumăm astăzi numai găină, rață, gâscă, curcan și porumbel.

”Cireașa de pe tort” sunt problemele pe care le ridică transplantul de gene. În cazul nu puțin probabil în care un nou soi soi de găină ar fi creat prin implantarea unor gene care provin de la o pasăre interzisă, care ar fi oare statutul acestor găini? Cerneală s-a scurs multă, dar părerile rămân împărțite.

Conform tradiției noastre, trei zile înainte de venirea lui Mesia va veni profetul Eliahu și ne va clarifica toate dubiile. Mai mult decât poftim ouăle de prepeliță, pe care datorită lipsei de claritate nu le putem consuma, așteptăm cu nerăbdare momentul în care vom dobândi o cunoaștere limpede a legii divine.