Și a sădit un EȘEL în Beer Șeva și a proclamat acolo numele lui HAȘEM D-zeul cel veșnic (Bereșit/Geneza 21:33)

EȘEL este un copac care crește în deșertul Negev identificat caTamarix negevensis. Traducerea se potrivește, dar faptul pare prea puțin important pentru a fi meționat în Tora. De aceea voi recurge la interpretarea pe care am găsit-o în traducerea Torei în limba aramaică numită Targum Ierușalmi cu mici adaptări:

”Și a sădit Avraham o livadă în Beer Șeva și a pregătit în ea [un cort cu] mâncare și băutură pentru trecători și mâncau și beau și doreau să-i plătească prețul mâncării și băuturii și nu dorea să primească de la ei și le spunea părintele nostru Avraham despre Cel ce a grăit și s-a înfăptuit lumea prin cuvântul Lui. Mulțumiți Tatălui vostru din ceruri căci din al Lui ați mâncat și ați băut…”  Acesta este vestitul cort al Patriarhului Avraham deschis către cele patru vânturi pentru a înlesni intrarea drumeților de oriunde ar veni.

Ospitalitatea este poate cea mai puternică expresie a credinței. Pentru cel care crede că tot ce are doar prin sudoarea frunții a dobândit, ea este o blasfemie. Cum să dea unui necunoscut pe care poate nu îl va mai vedea niciodată din propria sa ființă? Aceasta era gândirea sodomiților care pedepseau mai aspru decât orice ospitalitatea.

Credinciosul nu-și pierde din vedere limitele. El nu uită că oricât ar fi trudit cu aratul și semănatul, dacă nu va veni ploaia, în van toată truda. Pentru acest ajutor fără de care ar fi rămas flămând el se simte dator. A hrăni un trecător este pentru el binevenita ocazie de a-și plăti cel puțin o mică parte din datorie.

Nu prin vorbe ci prin ospitalitate și-a proclamat Patriarhul Avraham credința.