Șase zile să se facă muncă, dar în ziua a șaptea să aveți o zi sfântă, o odihnă deplină pentru Domnul; … Să nu aprindeți foc în niciunul din sălașurile voastre în ziua de Șabat. … Luați din ceea ce aveți o donație pentru Domnul … aur, argint și aramă. (Șemot/Exodul 35:3-5)

Porunca de a păstra Șabatul apare de două ori alături de clădirea Tabernacolului, Templul mobil din deșert. Din această învecinare au tâlcuit înțelepții Israelului că în ziua de Șabat trebuie să ne oprim din toate muncile care ar putea fi necesare pentru ridicarea Tabernacolului.

Legătura este însă mai adâncă. Deși au existat edificii mai mărețe și mai somptuoase, Tabernacolul rămâne totuși cea mai înaltă și binecuvântată culme a creației umane, o replică în mic a Creației divine. Cuvintele cu care se încheie ridicarea  Tabernacolului: „Și a văzut Moise toată munca și iată, o făcuseră așa cum poruncise Domnul așa făcuseră; și Moise i-a binecuvântat”. ^[1] mai mult decât amintesc de cuvintele cu care se încheie crearea Universului: „Și Dumnezeu a isprăvit în ziua a șaptea munca pe care o făcuse și S-a abținut în ziua a șaptea de la toată munca Sa pe care o făcuse. Și a binecuvântat HAȘEM ziua a șaptea” ^[2]

Ca replică a Creației divine, ridicarea Tabernacolului trebuia oprită în ziua a șaptea. Mai mult, orice acțiune care ar fi fost necesară pentru ridicarea Tabernacolului a fost ridicată la rang de creație și în consecință oprită în ziua de Șabat.

Înțelepții Israelului au socotit care sunt aceste munci și care sunt muncile care le sunt asemănătoare. De pildă, pentru acoperământul cortului trebuiau tunse oi. De aici au dedus înțelepții Israelului că nu avem voie nici să ne tundem părul nici să ne tăiem unghiile în ziua de Șabat.

Prin abținerea de la orice muncă în ziua de Șabat și prin odihna acestei zile aducem cea mai puternică mărturie că Dumnezeu a creat universul în șase zile, iar în ziua a șaptea s-a abținut de la orice muncă și s-a odihnit.

^[1] Șmot/ Exodul 39:43

^[2] Bereșit/ Geneza 2:2-3