Despre Odihna Osemintelor pe Pământul Sfânt în Pericopa Vaiehi
Când voi adormi alături de strămoșii mei și mă vei scoate din Egipt și mă vei îngropa în mormântul lor… (Bereșit/ Geneza 47:30)
Iosef i-a pus pe fiii lui Israel să jure spunând: Când vă va elibera HAȘEM să luați și oasele mele de aici. (ibid 50:25)
Iosef a tălmăcit visul Faraonului și a prezis Egiptului șapte ani de belșug urmați de șapte ani de foamete. În cei șapte ani de belșug Iosef a adunat surplusul de grâne în orașe fortificate. În primul an de foamete a adunat Iosef pentru Faraon tot argintul și toate dobitoacele din Egipt. În al doilea an a cumpărat Faraonului tot pământul și toate sufletele Egiptului.
Ce s-a petrecut în următorii cinci ani de foamete? În Tora ei nu sunt amintiți. Rași bazat pe o sursă din Midraș scrie că atunci când Iaakov a venit în Egipt apele Nilului s-au ridicat la picioarele lui și seceta a încetat. Aceasta explică și faptul că egiptenii au ținut pentru Iaakov șaptezeci de zile de doliu, ceea ce nu au făcut nici măcar pentru Iosef.
Temerile lui Iaakov ca nu cumva mormântul său să devină loc de închinare erau întemeiate. De aceea l-a pus pe Iosef să-i jure că îl va îngroape alături de strămoșii săi în peștera Machpela.
Iosef nu a dorit nici el să fie înmormântat în țara Egiptului. Pentru că frații nu aveau puterea să-I îndeplinească dorința, Iosef i-a pus să jure ca atunci când HAȘEM îi va elibera pe urmașii lor din Egipt, aceștia să ia cu ei osemintele sale. Cel care a scos osemintele lui Iosef din Egipt și le-a dus până aproape de granița Israelului a fost chiar Moșe.
De la Iaakov și Iosef au învățat fiii neamului nostru cât este de important ca osemintele lor să-și găsească odihna pe pământul Israelului. Unii evlavioși se străduiau să-și petreacă cel puțin ultimii ani ai vieții pe pământul sfânt pentru a-și găsi acolo odihna. Alții se străduiau ca cel puțin osmintele lor să fie strămutate pe pământul sfânt. Alții se mulțumeau cu un săculeț de țărână din Israel care li se punea în mormânt sub creștet.
Bunica bunicului meu a rămas văduvă cu câțiva orfani. După ce și-a văzut toți copiii așezați la casele lor a plecat spre Ereț Israel pentru a-și trăi acolo ultimii ani. Familia a primit de câteva ori vești de la, dar apoi legătura s-a pierdut. Când bunicul a ajuns la bătrânețe în Israel i-a căutat mormântul dar nu l-a găsit. Poate s-a măritat și și-a schimbat numele de familie. Cine știe?
Prin strădania Șef Rabinului Dr. Moses Rosen a fost strămuta în Israel trupul neînsuflețit al rabinului din Ștefănești. Mormântul rabinului la Givataim lângă Tel-Aviv a devenit un important loc de pelerinaj. În cimitirul din Ștefănești, mormântul din care au fost scoase osemintele rabinului este și el vizitat de mulți.
Am avut șansa să-l cunosc personal pe domnul Pantaleru, conducătorul auto care a transportat trupului neînsuflețit al rabinului de la Ștefănești până la portul Constanța. Mi-a povestit emoționat că după ani în mormânt trupul a rămas întreg și neschimbat.
Faptele bune nu rămân fără răsplată!
dupa cum se stie, din cauza mormintelor “vesnice” din traditia halahica aplicata in Israel, cimitirile debordeaza de lume si se creeaza noi cimitire gen catacombe la TA si altele pe inaltimi in zona kraioturilor la N de Haifa. E de prevazut ca nici aceste noi cimitire nu vor ajunge mai mult de cel mult un secol…
singura venirea lui Mashiach ar putea salva situatia, “be Ezrath haShem!”
la Bucuresti cimitirul de la Belu unde-s ingropati stramosii mei, arata ca un fel de jungla si cu greu mi-am regasit matusele si verisoara decedate la ultimul bombardament american la 22 julie 1944