Să nu ai în traistă piatră și piatră, mare și mică. Să nu ai în casă oca și oca, mare și mică. O piatră întreagă și dreaptă să ai, o oca întreagă și dreaptă să ai … (Dvarim / Deuteronom 25:13-15)

Tora a fost dată într-o lume fără metru și Kilogram etalon. Fiecare negustor își făcea propriile lui măsuri și pietre de cântărit. Cu măsura cu care lua cu ea și dădea. Chiar dacă erau mici diferențe între măsuri, câteodată ele aduceau câștig, câteodată  pierdere.

Povestea lui Cuza Vodă care, deghizat în țăran, l-a prins pe negustorul care lua cu ocaua mare și dădea cu ocaua mică și-a dobândit un loc de cinste în patrimoniul național . Tora ne cere însă mai mult. A avea două ocale, una mare și una mică, chiar dacă de una din ele nu se folosește niciodată, tot este un păcat.

Mai mult, piatra și ocaua trebuie să fie ”întreagă și dreaptă”, adică să corespundă cu pietrele și ocalele celorlalți negustori. Scrie Maimonide (Gneiva 7:3): Oricine ține în casă sau în prăvălie o măsură mică sau o greutate mică încalcă o poruncă precum scrie: ”Să nu ai în traistă piatră și piatră…” Și chiar dacă a făcut-o oală de noapte tot  e interzis. Căci deși el nu cumpără și vinde cu ea, s-ar putea să vină altul care nu știe că este mică și va măsura cu ea.”

Tora nu interzice unui evreu să facă negoț cu carne de porc. Doar Înțelepții Israelului au interzis din teamă ca nu cumva, din greșeală sau din ispită, să guste din ea. Nici Tora nici Înțelepții nu au interzis deținerea unei arme deși ea ar putea folosită pentru a curma pe nedrept o viață. Totuși, Tora interzice deținerea unei măsuri măsluite pentru ca nu cumva, din greșeală, cineva să înșele. Este oare o mică înșelătorie mai gravă decât carnea de porc sau chiar decât curmarea pe nedrept a unei vieți? Greu de înțeles!

Într-un fel da. A gusta carne de porc, cu atât mai mult a curma pe nedrept o viață, sunt percepute ca păcate. Cel care a căzut pradă ispitei și le-a încălcat, simte cel puțin nevoia de a se căi. Vândutul cu ocaua mică este mult mai puțin perceput ca păcat. ”Cu ce am înșelat? o nimica toată”, ”Ocaua tot oca e” sunt argumente  covârșitoare în dialogul cu propria conștiință. Cu ușurință alunecăm spre micile înșelătorii și odată ajunși acolo doar cu greu ne oprim.

Cu greșelile mari știm să ne confruntăm. Nimic nu ne determină cursul vieții mai mult decât acele fapte prea mici pentru a fi băgate în seamă.

Ne apropiem de marile sărbători, de zilele de judecată și căință, de zilele de reînnoire. Dacă dorim să ne reînnoim cursul vieții spre bine, cu faptele mici trebuie să începem.