Să nu aprindeți focul în toate așezămintele voastre în ziua de Șabat. … Luați de la voi daruri lui HAȘEM, toți cei care au tragere de inimă vor aduce daruri lui HAȘEM aur argint și aramă. (Șmot/Exodul 35:3,5)

În Tora nimic nu a fost lăsat la voia întâmplării. Fiecare cuvânt, literă și chiar spațiu au tâlcul lor. Până și ordinea în care sunt îmbinate fragmentele textului este o sursă de învățătură.

Porunca de a păstra Șabatul apare de două ori alături de clădirea Mișkanului, numit și Cortul Întâlnirii, Templul în care au adus strămoșii noștri jertfe din anii peregrinării în deșert până la clădirea Templului din Ierusalim. Din această învecinare au învățat înțelepții Israelului că în ziua de Șabat trebuie să oprim toate muncile care ar putea fi necesare pentru ridicarea Mișkanului.

Mișkanul, susțin cabaliștii, este un univers în miniatură, puținul pe care îl putem crea noi. În ziua de Șabat HAȘEM s-a oprit din Creația Sa. Pentru a aduce mărturia acestui moment, ne oprim și noi în ziua de Șabat din puținul pe care îl putem noi crea.

Porunca de a clădi Tabernacolul, spun înțelepții Israelului, vine ca o ispășire a păcatului vițelului de aur. Dacă nu ar fi avut loc acest păcat, întregul univers ar fi rămas sacru. În urma păcatului vițelului de aur, precum și în urma păcatului primordial, HAȘEM s-a îndepărtat de Creația Sa. Această îndepărtare s-a resimțit ca o profanare a întregii Creații. Pentru a avea totuși o oază de sacralitate, un lăcaș în care HAȘEM este aproape de fiecare din noi, în care ne este lesne să ne apropiem de El, am primit porunca de a clădi acest Mișkan. De aici și durerea pe care o simțim până astăzi pe urma distrugerii Templului de la Ierusalim.

Nu numai Mișkanul ci și fiecare din noi este un univers în miniatură. Un univers care se desfășoară pe o singura dimensiune, timpul. Acest univers are și el oaza lui de sacralitate: Șabatul. Cadrul acestei oaze este odihna. Miezul sunt rugăciunile festive, mesele îmbelșugate luate în tihnă alături de cei dragi, dar mai presus de orice, bucuria de a dobândi din înțelepciunea Torei. Asupritori au încercat să o șteargă de pe fața pământului, să o lase pradă uitării, dar nu au avut izbândă. De fiecare dată, după ce a trecut urgia, oaza Șabatului s-a renăscut. Rădăcinile ei sunt adânc înfipte în sufletul fiecăruia dintre noi.