Și să numărați pentru voi din ziua de după ziua de odihnă, din ziua în care aduceți snopul legănat, șapte săptămâni… (Vaikra/Levitic 23:15)

Ce înseamnă „pentru voi”? Explicația o găsim în Tora și Haftarot[1]: „Numărătoarea nu intra în sarcina Sanhedrinului și nu era o întreprindere colectivă a poporului , ci fiecare individ era dator să numere pentru sine (Ramban). Obiceiul este păstrat până în zilele noastreîntre Pesah și Șavuot și se numește Numărarea Omerului”.  

La lăsatul nopții, adică la începutul zilei conform calendarului evreiesc, după ce s-a încheiat rugăciunea de seară, oficiantul rostește binecuvântarea și numără ziua. Enoriașii nu se mulțumesc cu ceea ce au auzit ci rostesc și ei binecuvântarea și numără și ei cu voce tare ziua.

Celor care locuiesc în vecinătate, le este ușor să se vină la sinagogă la lăsatul nopții. Când comunitățile sunt mici și răsfirate, rugăciunea de seară se face adesea înainte de lăsatul nopții, prea devreme pentru a număra Omerul. În aceste condiții Nmărarea Omerului se face dimineața fără binecuvântare.

Pentru toate rugăciunile este valabilă regula că celui care ascultă cu atenție cuvintele oficiantului i se consideră ca și cum el singur le-ar fi rostit. De ce oare nu se aplică această regulă și pentru Numărarea Omerului?

Se ascunde aici o importantă lecție de viață: Să nu ne încredem orbește în ce au calculat alții. În măsura în care putem, să verificăm calculele pe care alții le-au făcut.

Pare totuși o exagerare să nu avem încredere nici măcar într-o simplă numărătoare. Este desigur o exagerare, dar una voită. Rostul ei poate fi înțeles printr-o prețioasă îndrumare pe care ne-o dă Maimonide: Pentru a găsi calea de mijloc trebuie să facem mai întâi fapte care țin de cealaltă extremă. Avarul, pentru a se echilibra are nevoie să -și risipească bani, iar risipitorul să-i drămăluiască.

Trăim în era informației accesibile, pe care o consumăm din belșug. În loc să ne uităm în jur și să ne facem socotelile, ne bizuim tot mai mult pe informații pe care alții le-au prelucrat cărora vrând-nevrând le dăm crezare.

Pentru a nu ne îndepărta prea mult de la calea de mijloc, avem astăzi mai mult decât oricând nevoie ca fiecare în parte să numere Omerul.

[1] Nota B