Și a poruncit Faraonul întregului său popor: Toți băieții ce se vor naște să-i aruncați în Nil, iar toate fetele să le lăsați în viață (Șmot/ Exodul 1:22)
Un om din casa lui Levi a luat de nevastă o fiică a lui Levi. Și a rămas femeia însărcinată și a născut un fiu; a văzut că este frumos și l-a ascuns timp de trei luni. (Șmot/ Exodul 2:1,2)

Deși le era cunoscut decretul Faraonului de a arunca în Nil toți băieții care se vor naște în acel an, cei doi tineri nu au amânat nunta. Câtă nesăbuință!
Citind în continuare o vom întâlni pe sora acestui nou născut, Miriam, și pe fratele său mai mare, Aharon. Dacă aveau deja doi copii, cum se face că doar acum a luat-o de nevastă?
Întrebările firești care se ridică nu sunt privite de comentatorii Bibliei ca niște amenițări. Dimpotrivă, din aceste întrebări ei trag acea sevă care dă textului viață. Marele comentator Rași scrie că cei doi erau de mult căsătoriți, doar că au decis să se despartă pentru a nu da naștere unui băiat care prin decretul Faraonului va fi sortit pierzaniei.
Ce i-a făcut să revină? Un argument pe care Rași îl pune chiar în gura fiicei lor, Miriam: Decizia voastră este me cruntă decât cea a Faraonului. Faraonul a dat un decret împotriva băieților, decizia voastră este și împotriva fetelor. Cei doi au acceptat argumentul și au întemeiat din nou familia destrămată.
Deși știau că s-ar putea să li se nască un băiat care va sfârși prin a fi aruncat în Nil, ei nu au evitat să aibă copii. Nesăbuință conștientă! Fără de ea cine știe ce curs ar fi urmat istoria neamului nostru și apoi a întregii omeniri?

******************************

Trăim într-o generație responsabilă. Îndrăznim să dăm naștere primului copil doar după ce ambii părinți și-au terminat deja studiile, eventual și masteratul, au locuri de muncă suficient de bine plătite și beneficiază de un spațiu locativ corespunzător, totul din drința de a sigura cele mai bune condiții tinerei generații.
Dar sunt oare aceste condiții atât de bune? Tinerii părinți care nu mai sunt chiar atât de tineri nu prea mai au poftă de joacă. Prea mulți copii cresc în familii în care, deși li se acordă toată grija de care au nevoie, ei se simt înstrăinați.
Ne place să ne plângem de falia dintre generații, în originalul englez ”generation gap”. Cauzele ei sunt multiple și complexe, dar avem și noi partea noastră. Diferența de vârstă dintre generații îndepărtează sufletele.
Nu putem schimba realitatea. Putem doar încerca să-i compensăm neajunsurile. În ciuda vârstei și a statutului social să nu ne sfiim să zburdăm cu copiii! Pentru a fi părinți buni avem nevoie de puțină nesăbuință.