Și s-au adunat lângă Moșe și Aharon și le-au spus: Prea mult(ă autoritate v-ați arogat, unul din voi conducător, celălalt Cohen Gadol) vouă, căci întreaga adunare sunt sfinți și HAȘEM este în mijlocul lor și de ce vă ridicați mai presus decât adunarea lui HAȘEM? (Bamidbar/ Numeri 16:3)

Korah, mai mult decât toți cârcotașii, a devenit un simbol. Avem chiar o poruncă … și să nu fie pecum Korah și adunarea sa … (ibid. 17:5). Numele Korah a devenit un titlu de rușine atribuit, câteodată pe drept câteodată pe nedrept, tuturor celor care contestă ordinea publică.

Korah nu a contestat autoritatea lui Moșe. Conducător politic trebuie să fie unul singur pentru a ține poporul în frâu, și cine era mai potrivit decât Moșe, cel care a scos poporul din Egipt?

Korah a contestat doar autoritatea lui Aharon. De ce să fie Aharon singurul Cohen Gadol (Mare Preot) care aduce jertfa de mirodenii în fața lui HAȘEM? De ce nu ar fi și alții demni de această onoare? Doar toți au fost martori la primirea Torei pe muntele Sinai, toți au fost sfințiți?

Korah a ignorat faptul că Aharon a fost numit Cohen Gadol din porunca lui HAȘEM și i-a contestat autoritatea ca și cum ar fi fost numit pe nedrept de Moșe. Deși nu lui îi era adresat reproșul, Moșe îi răspunde … prea mult (cereți) vouă fii ai lui Levi. (ibid 16:17). În cuvinte scurte Moșe îi spune: Mulțumește-te cu statutul tău de levit.

Talmudul în tratatul Sota fila 13b leagă aceste cuvinte de cuvintele pe care HAȘEM le spune lui Moșe după ce acesta s-a rugat multe rugăciuni pentru a intra în Țara Făgăduită: … prea mult (te rogi) ție; nu continua să vorbești cu Mine despre acest lucru. (Devarim/ Deuteronom 3:26).

În urmă cu mulți ani, când eram tânăr învățăcel la ieșiva am auzit de la rabinul Nachum Diamant: A-ți aroga funcția de Cohen Gadol  fără a fi numit, este cu certitudine un păcat. A năzui să fi Cohen Gadol, indiferent dacă se poate realiza sau nu, este chiar un merit.

Moșe, care l-a mustrat pe Korah că la prea mult năzuiește, a fost pus într-o situație asemănătoare. Când s-a rugat să intre în Țara Făgăduită, HAȘEM l-a mustrat că prea mult se roagă și la prea mult năzuiește.

O lecție de viață pentru noi toți. Dacă vom ști să prețuim năzuințele aproapelui, vor fi și năzuințele noastre prețuite.