Și i-a spus HAȘEM lui Bilam: Nu vei merge cu ei și nu vei blestema poporul căci el este binecuvântat. (Bamidbar/ Numeri 22:12)

Pericopa Hukat  care s-a citit săptămâna trecută și pericopa Balak pe care o citim săptămâna aceasta sunt strâns legate. În unii ani ele se chiar citesc împreună. Ambele au fost date în ultimul an al peregrinării prin deșert după ce toți cei care au împlinit  douăzeci de ani în Egipt nu mai erau printre cei vii. Ambele încearcă să scoată din inimile poporului nostru cele mai adânc înrădăcinate vicii egiptene.

În pericopa Hukat citim că cel ce se atinge sau se apropie de un mort devine impur. Puritatea și-o redobândește doar dacă s-a aruncat pe el din cenușa unei vaci roșii fără cusur pe care nu s-a pus niciodată jug și apoi s-a scufundat într-o Mikve.

Vaca fără cusur care nu a purtat niciodată vreun jug și apa care s-a adunat singură într-o Mikve sunt simboluri ale vieții. Puritatea poate fi dobândită numai prin viață. Cultul morților, emblema Egiptului, trebuia înlăturat din inima fiilor lui Israel. Numai prețuind viața puteau trăi ca oameni liberi în Țara făgăduită.

În pericopa săptămânii citim despre profetul Bilam care a fost chemat de Balak, Regele Moavului, pentru a blestema poporul Israel. Balak, care a înțeles că victoriile poporului Israel sunt miraculoase, a încercat să lupte cu ei pe tărâmul supranaturalului, prin blestemele profetului Bilam. HAȘEM însă i-a stricat planul închizând gura lui Bilam. Fără să vrea, în loc de blesteme Bilam a rostit numai binecuvântări.

Egiptul era țara vrăjilor a farmecelor și a descântecelor. Frica lor trebuia scoasă din inimile poporului Israel înainte ca acesta să intre în țara făgăduită.

Din păcate istoria se repetă și viciile Egiptului și-au găsit căi noi spre inimile noastre. Mormintele de rabini presupuși a fi făcători de minuni se înmulțesc ca ciupercile după ploaie. Pe lângă ele, autoproclamați ”rabini” și ”cabaliști” blestemă și binecuvântează, încântă și descântă, totul pentru bani buni. Oameni necăjiți își pun în ei nădejdea și le umplu buzunarele cu ultimii lor bănuți.

E timpul să învățăm din nou lecția din pericopele Hukat și Balak. Să nu ne punem nădejdea în morminte și nici să nu ne temem blesteme! Să înfruntăm greutățile vieții prin acțiune și rugăciune.

În rugăciune avem voie să amintim meritele înaintașilor noștri, atât cei genetici cât și cei spirituali. E chiar un merit dacă ne putem ruga lângă mormintele lor, dar să ținem minte tot timpul că nici osemintele nici pietrele de mormânt nu ne pot ajuta cu nimic. În orice rugăciune să ne adresăm numai și numai lui HAȘEM!

Să ținem minte că HAȘEM e unul și fără voia Lui nu se întâmplă nimic, iar El ne dorește numai binele.