Când vei veni în țara pe care Domnul, Dumnezeul tău, ți-o dă, și o vei stăpâni și te vei așeza în e și vei spune: „Să pun peste mine rege, ca toate neamurile din jurul meu”, negreșit să-ți pui asupra ta un rege pe care Domnul, Dumnezeul tău, îl va alege; din sânul fraților tăi să-ți pui asupra ta rege, să nu-ți pui asupra ta un bărbat străin care nu îți este frate. (Devarim/Deuteronomul 17:14)

Patru sute de ani a așteptat poporul până și-a dorit să aibă un rege, ca toate neamurile din jurul său. S-au adunat cu toții și au cerut profetului Șmuel/Samuel să pună peste ei un rege.

Profetul a acceptat, le-a promis că va numi peste ei un rege, dar i-a mustrat aspru spunând[1]: „Nu este oare astăzi vremea culesului grâului? Și totuși, voi striga către Domnul și El va trimite tunete și ploaie și veți cunoaște că mare este răul vostru pe care l-ați făcut înaintea ochilor Domnului, cerând un rege pentru voi.”

În Israel nu cade strop de ploaie toată vara. Grâul, după ce a fost secerat, nu trebuie adăpostit în hambare  ci este lăsat pe câmp să se usuce la soare. Dacă se întâmpla vreodată să vină ploaia, ea aducea daune mari. De ce oare s-a rugat profetul Șmuel să cadă o ploaie care aduce daune?

Mai greu de înțeles de ce i-a mustrat Șmuel spunându-le „mare este răul vostru pe care l-ați făcut”. Ce rău poate fi în a îndeplini porunca din Tora de a cere un rege?

Don Isaac Abrabanel în comentariul său răspunde la ambele întrebări: Prin a cere un rege poporul nu a comis niciun păcat. Ei doar au cerut ceva ce urma să le facă mult rău și să le aducă multă suferință. Profeția s-a și adeverit. Mult urma să sufere poporul din cauza regilor pe care i-a pus asupra sa. Ca semn că D-zeu dă omului ceea ce acesta îi cere, chiar dacă e spre răul său, s-a rugat profetul Șmuel  lui D-zeu să dea ploaie în miezul verii.

Să fim așadar atenți pentru ce ne rugăm!

[1] Șmuel Alef/1 Samuel 12:17