… cu adevărat, este o țară în care curge lapte și miere și iată-i roadele. Dar poporul care trăiește acolo este aprig …(Bamidbar/ Numeri 13:27,28) … nu vom putea urca spre acest popor căci este mai puternic decât noi (ibid 31).

Acesta este vestitul păcat al iscoadelor, cel mai aspru  pedepsit păcat din istoria neamului nostru. Niciunul din făptași nu a intrat în Țara Făgăduită. Datorită lor s-a peregrinat tot neamul patruzeci de ani prin deșert până ce toți făptașii și-au găsit acolo mormântul. Ziua când s-au petrecut aceste fapte, a noua zi din luna Av, a fost statornicită ca zi a nenorocirilor. Distrugerea Primului Templu, distrugerea Celui de-al Doilea Templu, exilul din Anglia, exilul din Spania și multe alte rele au avut loc în a noua zi a  luni Av. Ea a fost statornicită ca zi de post până ce Templul de la Ierusalim va fi reclădit.

Cu ce au păcătuit? Doar au fost trimiși să iscodească țara. Ceea ce au văzut și ceea ce au înțeles au povestit.

Pentru a înțelege trebuie să citim cu atenție care le-a fost mandatul: Și veți vedea țara cum este și poporul  care o locuiește dacă e puternic sau slab, dacă e puțin la număr sau mult. (ibid 18) Li s-a cerut informația necesară pentru a stabili planul de cucerire al țării. Întrebarea dacă țara poate fi cucerită nici măcar nu se punea. Aveau deja făgăduința: Și vă voi aduce spre țara care mi-am ridicat mâna să jur că o voi da lui Avraham, lui Ițhak și lui Iaakov și v-o voi da moștenire … După ce au văzut cu ochii lor că promisiunea că vor fi scoși din robia Egiptului s-a împlinit, nu aveau niciun motiv să se îndoiască de faptul că și promisiunea țării va fi împlinită.

În păcatul iscoadelor se ascunde însă  mult decât lipsa de credință. E drept, avem nevoie din când în când să ne oprim, să reevaluăm și dacă e nevoie să schimbăm direcția. Sunt însă situații în care mai avem de ales. Într-o astfel de situație au fost strămoșii noștri în deșert. În Egipt nu se mai puteau întoarce și nici în deșert nu puteau trăi decât prin miracol. Singura ieșire din impas era de a cuceri țara făgăduită. Chiar dacă, din lipsa de credință, se îndoiau dacă vor reuși s-o cucerească, trebuiau să înțeleagă că aceasta rămânea totuși singura cale care avea cel puțin șanse de reușită.

Ca neam suntem neegalați în capacitatea de a fi critici față de noi înșine. Folosită la momentul potrivit ea este cheia succesului nostru. Folosită la momentul nepotrivit ea poate duce la cele mai grave aberații.