Și am bou, asin, oaie, rob și roabă și am trimis [acest dar] să vestesc domnului meu pentru a găsi bunăvoință înaintea ta. (Bereșit/Geneza 32:6)

Patriarhul Iaakov, după șase ani de muncă binecuvântată în casa lui Lavan a ieșit cu turme și cirezi mari. Când el trimete soli, după altă opinie chiar îngeri, către fratele său Esav pentru a îl îmbuna, ei sunt instruiți să-i descrie avuția folosind singularul. Era clar că acest singular avea sens de plural, dar cuvântul ales are și el puterea  sa de sugestie. Ca și cum ar fi spus: Pentru puținul pe care îl am nici măcar nu merită folosit pluralul.

”A nu bate la ochi” a fost un motto pentru Patriarhul Iaakov. Când a început foametea și toți coborau în  Egipt pentru a aduce hrană, deși ei încă nu duceau lipsă, Iaakov și-a trimis și el fiii în Egipt. Nu dorea să arate că e mai înstărit decât alții.

Pentru neamul nostru, aceasta a fost o lecție de viață bine învățată. Nu am vizitat niciodată Italia, dar din relatări am aflat că sinagogile italiene, deși au interioare somptuoase, fațadele lor sunt foarte simple. Celui care vede fațada nu i-ar trece prin minte ce bogăție se ascunde în spatele ei. Un caz asemănător este Sinagoga Neologă din Arad, construită în prima jumătate a secolului XIX. Cel ce privește fațada crede că are în față un palat administrativ. Numai cel care intră în curte vede că în spatele fațadei se ascunde de fapt o minunată sinagogă.

Nu e de loc ușor să fi modest. Cei mai mulți din noi avem nevoie de aprecierea celor din jur pentru a ne aprecia pe noi înșine. Pentru a câștiga această apreciere suntem dispuși să ne etalăm avuția și chiar frumusețea trupului. Numai omul conștient de propria sa valoare își poate permite luxul de a se purta cu modestie.