Și a spus [Eliezer]: „Sclavul lui Avraham sunt”. (Bereșit/Geneza 24:34, traducere proprie)

Dumnezeu a venit la Bilam și a spus: „Cine sunt bărbații aceștia de la tine?” Bilam i-a spus lui Dumnezeu: „Balak, fiul lui Țipor, regele Moabului, a trimis [vorbă] la mine”. (Bamidbar/Numeri 22:9,10)

Întrebarea pe care i-a pus-o D-zeu lui Bilam e nefirească, de parcă nu ar fi știut cine sunt acei oameni. Bilam, fără a sesiza nimic nefiresc, chiar a răspuns, dar nu la întrebarea pe care D-zeu i-a pus-o. Ce era să răspundă? Că erau o delegație de rang mijlociu? Pentru a-și salva fața l-a amintit numai pe Balak, fiul lui Țipor, regele Moabului, care a trimis delegația.

Firesc ar fi fost ca Eliezer să i se prezinte lui Betuel, tată Rebecăi: „Sunt administratorul tuturor bunurilor unchiului tău, Avraham” sau cel puțin: „Unchiul tău, Avraham, m-a trimis”. El însă a ales să se prezinte ca sclavul lui Avraham.

Bilam, cu toată preocuparea sa pentru imagine, a eșuat lamentabil. Eliezer, cu toată modestia sa, și-a dus la capăt solia. Aceasta nu a fost o simplă coincidență. Atenția exagerată acordată imaginii pavează calea spre eșec.

Așa s-a dus de râpă și economia socialistă. Important era ca planul cincinal să fie realizat în patru ani. Dacă produsele se vindeau sau nu, dacă ele funcționau sau nu, conta mai puțin. Dacă planul nu era realizat, el era totuși raportat. Nu realitatea ci imaginea conta.

Un caz elocvent în acest sens a fost competiția de imagine dintre avioanele Concorde și Tupolev 144. Tupolev 144, un super-Concorde menit să dovedească „victoria socialismului asupra capitalismului decadent”, s-a prăbușit în fața a mii de spectatori la târgul internațional de aviație de la Le Bourget. Concorde, creat și el pentru imagine, a fost retras după câțiva ani din lipsă de rentabilitate.

De multe rele scapă cel care urmează sfatul regelui Șlomo/Solomon:[1] „Să te laude altul, nu gura ta; un străin, nu buzele tale”.

[1] Prverbe 27:2