despre modestie în pericopa Behaalotha
Și au rămas doi bărbați în tabără numele unuia Eldad și numele celuilalt Meidad… și au proorocit în tabără. Și a venit tânărul în fugă și a spus: Eldad și Meidad proorocesc în tabără. Și a dat glas Iehoșua bin Nun slujitorul lui Moșe … și a spus: Domnule Moșe arestează-i. Și i-a spus Moșe: Pentru mine ești gelos? O, de-ar fi tot neamul lui HAȘEM prooroci… (Devarim/Numeri 11:26-29)
Moșe a fost cel mai mare profet al neamului nostru în toate vremurile. El nu a fost însă singurul. Chiar în zilele lui mai erau și alți profeți care își împărtășeau profețiile. De ce au stârnit Eldad și Meidad o reacție atât de puternică?
Rași ne dă explicația. Ei spuneau că Moșe moare și Iehoșua bin Nun își conduce neamul în Țara Israel. Iehoșua, cu tot gândul la maestrul său, s-a supărat. Moșe, însă, cu tot gândul la neamul său, se bucura că HAȘEM își pogoară duhul asupra lor, chiar dacă vestea pe care o aduceau nu era chiar îmbucurătoare. Doar la încercare se dovedește modestia omului.
Într-o situație poate și mai dificilă s-a aflat Rabi Nathan, rabinul oraşului Cordoba în jurul anului 950. În acele vremuri Spania încă nu era un puternic centru de învățătură iudaică. Rabi Nathan preda congregației din Talmud, dar nu o dată explicațiile lui erau greoaie. În unul din aceste cazuri a intervenit Moșe, slujbașul sinagogii, cu o explicație care a uimit întreaga adunare.
Au continuat să-i pună întrebările cele mai grele și la toate a răspuns într-o aramaică (limba Talmudului) aleasă. Impresionat, Rabi Nathan a coborât de pe jilț, l-a îmbrățișat, l-a așezat pe jilț și a anunțat congregația că de acum înainte Rabi Moșe este rabinul comunității iar el îi va fi discipol. Istoria îl recunoaște pe Rabi Moșe ben Chanoch ca fonatorul şcolii rabinice spaniole care a dat zeci de erudiți ale căror lucrări sunt studiate cu interes până astăzi.
Cine era așadar acest Moșe și cum a ajuns slujbaș la sinagoga din Cordoba? În acele vremuri Babilonia era încă centrul necontestat al învățăturii Iudaice. Patru din învățații de seamă ai Babilonului printre care și Rabi Moșe ben Chanoch au plecat spre meleaguri mai înstărite pentru a aduna bani de zestre pentru o orfană. Pe drumul de la Bari spre Grecia corabia lor a fost prinsă de pirați.
O ”marfă” pe care pirații acelor vremuri o prețuiau erau evreii. Comunitățile evreiești din jurul Mediteranei plăteau bani grei pentru a își elibera frații din robie. Trei din cei patru au fost răscumpărați și au fondat de școli rabinice suficient de puternice pentru a deveni independente de centrul din Babilonia. Urmele celui de-al patrulea din păcate s-au pierdut.
După ce a fost răscumpărat, Rabi Moșe și-a căutat un rost la locul care îi era drag, sinagoga. Aici a încercat să-și păstreze anonimatul. Numai nevoia de a aduce învățătura către comunitate l-a determinat să se dezvăluie.
Mulţumesc pentru tâlcuire, Rabi Shaffer!
Oamenii cu adevărat înţelepti nu-i pizmuiesc pe cei care ştiu, ci le recunosc erudiţia şi îi ajută să se afirme, asa cum a facut profetul Moşe şi rabinul Nathan, din exemplele de mai sus. Modestul din aceste pilde – după opinia mea – a fost Rabi Moșe ben Chanoch.
Şabat Şalom!