Și i-a spus regele Sodomei lui Avram: Dă-mi mie sufletele, iar iar bogățiile ia-le pentru tine. Și i-a spus Avram regelui Sodomei: Îmi ridic mâna (ca jurământ)… dacă de la un fir de ață până la un șiret de sandală voi lua din tot ce este al tău și nu vei spune ”Eu l-am îmbogățit pe Avram”. (Bereșit/ Geneza 14:21-23)

Lot era fiul lui Haran, fratele mai mic al patriarhului Avraham. Când Avraham a pornit la drum, Lot i s-a alăturat, dar apoi drumurile lor s-au despărțit. Lot s-a așezat în Sodoma, care în acele vremuri era un tărâm înfloritor.

Patru regi în frunte cu Amrafel regele Babiloniei au venit să cotropească ținutul. Regele Sodomei împreună cu vecinii săi i-au întâmpinat pe câmpul de luptă, dar au fost înfrânți. Amrafel și regii care l-au însoțit au jefuit toate bogățiile Sodomei și pe toți locuitorii i-au luat prizonieri. Printre prizonieri se afla și Lot.

Când a aflat Avraham că Lot a fost luat prizonier, și-a adunat ceata și a pornit la luptă. Deși erau mai numeroși și mai puternici, Avraham a ieșit biruitor. Pe Lot l-a eliberat, iar toți prizonierii și toate bogățiile Sodomei a căzut în mâna lui ca pradă de război.

Când s-a întors Avraham, i-a spus regele Sodomei: Dă-mi mie sufletele, iar iar bogățiile ia-le pentru tine. Cuvintele ”Dă-mi mie sufletele” erau de înțeles. Prizonierii îi aparțineau lui Avraham ca pradă de război. Cuvintele ”bogățiile ia-le pentru tine” nu aveau însă nicio noimă. Ca pradă de război ele îi aparțineau deja. Cum i se poate spune unui om să-și ia ceva ce este deja al lui?

Deși vorbele nu aveau nicio noimă, patriarhul Avraham nu a mai dorit să păstreze avutul Sodomei. Avraham avea promisiunea că HAȘEM îl va binecuvânta cu bogăție. Dacă ar fi acceptat acest așa-zis dar, regele Sodomei s-ar fi fălit că nu HAȘEM ci el l-a îmbogățit pe Avraham. Până întratât avea grijă patriarhul Avraham ca nici urmă de miros să se lipească de avutul său.

Pe măsura faptei și răsplata, precum scrie în Talmud tratatul Sota fila 17a: Spunea Rava (unul din cei mai de seamă înțelepți menționați în Talmud): Ca răsplată pentru cele spuse de Patriarhul Avraham ”de la un fir de ață până la un șiret de sandală” au dobândit fii lui două porunci cureaua de la Tfilin și [firul de] Tchelet [albastru] de la Țițit.

Talit cu Țițit (din păcate doar cu fire albe. Pigmentul Tchelet s-a pierdut de-a lungul zbuciumatei noastre istorii.) și Tfilin sunt podoabele pe care le purtăm în timpul rugăciunii. Ele ne amintesc de patriarhul Avraham care mai mult decât orice bogății își dorea să facă numele lui HAȘEM cunoscut și prețuit în lume.