Și să faci mantia … în întregime [din lână vopsită] Tchelet. Iar gulerul găurii pentru cap să fie îndoit înăuntru, un guler țesut să aibă împrejur, țesut ca gulerul unei cămăși de zale, să nu se rupă. Iar la poalele ei … clopoței de aur de jur împrejur … (Bereșit/ Geneza 28:31-33)

În pericopa săptămânii citim despre hainele în care slujeau Marele Preot (Cohen Gadol) și preotul de rând (Cohen). Aceste haine, puternic încărcate cu aluzii și simboluri, erau mai mult decât o simplă uniformă. Asemeni jertfelor, ele aveau un rol important în iertarea unor păcate.

Mantia, pe care o purta numai Cohen Gadol, era o bucată de țesătură din lână Tchelet, o culoare apropiată de ceea ce numim turcoaz. Era lungă cât de două ori de la umeri până la glezne și lată cât umerii. La mijloc avea o gaură prin care trecea capul. Jumătate din mantie cădea în față și jumătate în spate. Gaura avea în jurul ei un guler. Acesta, spre deosebire de gulerele noastre era îndoit înăuntru ca un tiv. Așa se făceau în acele vremuri gulerele cămășilor de zale pentru a nu fi lesne rupte. Cel care rupea gulerul mantiei sau prin neglijență îl lăsa să se rupă, încălca una din poruncile Torei.

Mantia, precum scrie în Talmud tratatul Zevahim fila 88b, ajuta la iertarea păcatului de Lașon Hara ceea ce s-ar putea traduce ”limbă rea”. Lașon Hara este orice vorbă care, deși adevărată, a fost rostită cu intenția de a dăuna sau a discredita. Lașon Hara vine dintr-o inimă pătată de ură. Mantia era în întregime de culoare turcoaz, o aluzie la bolta cerească curată și fără urmă de nor. Un îndemn fără cuvinte de a ne curăța inimile precum bolta cerească.

Când Cohen Gadol mergea în tăcere, glasul clopoțeilor de aur de la poalele mantiei răsuna în tot Tabernacolul. Când vorbea, glasul lui acoperea sunetul clopoțeilor. În Tabernacol principiul ”Tăcerea e de aur” era o realitate palpabilă.

Deși un simbol al tăcerii, mantia avea gură. Gaura prin care intra capul este denumită în Tora ”gură”, iar gulerul ei ”buză”. Ca și cum ar fi spus: Ai voie să vorbești, dar buzele să oprească orice vorbă care nu-și are rostul! Fi atent ca buza să nu se rupă, adică ai grijă să nu scapi nicio vorbă nechibzuită!

Nu putem să nu ne întrebăm: Cum poate o haină, chiar purtată de Cohen Gadol, să contribuie la iertarea unui păcat?

Singura cale de iertare a unui păcat a fost și este Teșuva, o acțiune compusă din recunoașterea păcatului, exprimarea sinceră a regretului de a fi păcătuit și asumarea de a nu îl mai repeta niciodată. Prin Teșuva păcatele sunt iertate, dar urmele lor rămân, ca niște pete ale sufletului. Iom Kipur, în traducere riguroasă ”Ziua Curățirii” spală aceste urme și ne lasă sufletul curat.

Un rol asemănător zilei de Iom Kipur îl aveau pentru anumite păcate hainele purtate de Coheni. Aluziile și simbolurile lor aveau puterea de a îndrepta ceea ce a rămas strâmb în sufletele celor care au păcătuit.

Astăzi nu mai avem nici Tabernacol nici Templu nici jertfe și nici hainele Cohenilor. Tot ce ne-a rămas sunt învățăturile din Tora legate de ele. Dacă ne vom deschide porțile inimii către aceste învățături, ele au până astăzi puterea de a ne îndrepta sufletele.