Și dacă Cel Sfânt , Binecuvântat fie El, nu i-ar fi eliberat pe părinții noștri din Egipt, atunci noi și copiii noștri și copiii copiilor noștri am fi rămas subjugați în robia Faraonului din Egipt. (Hagada de Pesah)

În urmă cu mai mult de trei mii de ani, în ziua a 15-a a primei luni, D-zeu i-a eliberat pe strămoșii noștri din robia Egiptului. Ziua a 15-a a primei lunii a fost statornicită ca zi de sărbătoare. Numele sărbătorii este Pesah, în amintirea miracolului că D-zeu a sărit peste casele strămoșilor noștri când i-a lovit pe întâii născuți ai Egiptului.

În rugăciune, sărbătoarea de Pesah este numită „Zman Herutenu”, care se traduce „Ziua libertății noastre”. Sărbătorim ziua în care au fost eliberați din robie înaintașii noștri, dar mai mult de atât, sărbătorim libertatea noastră de astăzi.

Se pune întrebarea: Dacă nu ar fi fost eliberați strămoșii noștri în acea zi, ar fi rezistat oare regatul Egiptului până astăzi? Imperii se ridică și imperii cad. De unde putem ști că nu ar fi avut ei nicio altă șansă de eliberare?

Trăim într-o lume care știe ce este libertatea. Unii o folosesc, alții abuzează de ea, unii se bucură de ea, alții doar tânjesc, dar cei mai mulți o cunosc și o prețuiesc.
La eliberarea înaintașilor noștri din Egipt s-a născut însăși conceptul de libertate. Dacă ei nu ar fi fost eliberați, nu ne-am fi putut nici măcar imagina conceptul de libertate. Sclavii ar fi rămas sclavi, chiar fără să fi fost încătușați, pentru că altceva nu cunoșteau.

*******

Mi-a luat timp să înțeleg că lipsa de libertatea nu este doar necazul sclavului. Ea se răsfrânge asupra întregii societăți, o golește de valori, o duce spre corupție și violență.

Revendicarea libertății izvorăște din recunoașterea propriei valori. Acordarea libertății este expresia aprecierii aproapelui.

Celor care refuză sa acorde libertate, dar în special celor care nu și-o doresc, le lipsește respectul pentru om. Ei nu se vor da înapoi de la nicio ticăloșie pentru a-și promova interesele.