Dacă vei cumpăra un rob evreu șase ani va lucra și în al șaptelea va ieși în libertate fără să plătească despăgubire. Dacă singur a venit, singur va ieși; dacă era însurat va ieși soția cu el (Șmot/ Exodul 21:2,3)

Iudaismul este privit de mulți ca o religie aspră, dură, colțoasă, o religie a legii. Deși găsim porunca de îl iubi pe HAȘEM și porunca de a ne iubi aproapele ca pe noi înșine, cele mai multe din poruncile Torei sunt totuși legi. Mai mult chiar, ceea ce urmează în textul Torei imediat după revelația de pe muntele Sinai sunt legile din pericopa Mișpatim.

Primele legi pe care le citim sunt cele care reglementează sclavia. Așa e și firesc. În acele vremuri sclavia era, cel puțin în ochii marxiștilor, structura de bază a societății. Dacă sclavii nu și-ar fi respectat îndatoririle întreaga societate s-ar fi întors în haos. Era nevoie ca legea să apere autoritatea nu întotdeauna suficientă a stăpânului.

Îmi aduc aminte de un text oarecum similar. Când purtam haina militară și așteptam judecata disciplinară trebuia să stăm în picioare în fața unui panou cu titlul ”Drepturile și Datoriile Militarului”. Datoriile acopereau aproape întreg panoul. Doar la sfârșit, în câteva rânduri erau scrise niște drepturi care nu prea priveau pe nimeni. Pentru a nu lăsa nici un dubiu, la final era scris cu litere de-o șchioapă: ”Ostaș, respectarea îndatoririlor îți asigură respectarea drepturilor!”. Bruma de drepturi înscrisă pe panou era și ea condiționată. Sper din toată inima că aceste panouri au fost deja de mult schimbate.

În Tora datoria stăpânului de a își elibera sclavul este scrisă pe larg. Textul care se referă la datoriile sclavului în schimb este laconic ”șase ani va lucra”. Munca celor șase ani nu este condiția eliberării ci doar un reper în timp. În ochii Legiuitorului a sprijini pe cel oropsit este mai important decât a asigura buna orânduire a societății.

Puțin neașteptat, dar sunt situații în care care cea mai bună manifestare a iubirii este tocmai legea.