În cele două pericope citim despre legile de puritate și impuritate legate o boală numită Țaraat.  Ce boală se ascunde în spatele acestui nume nu știm. Deoarece nu mai aplicăm aceste legi de aproape două milenii, identificarea bolii a căzut  de mult pradă uitării. Știm doar, conform celor scrise în Talmud, că ea apare ca pedeapsă divină pentru păcatul trufiei, al lăcomiei, dar în special al vorbitului de rău. De aici vine și practica de a dedica acest Șabat învățăturilor legate de ”Lașon Hara”, vorbitul de rău.

O activă membră a grupului de studiu, gazetară de excelență, m-a întrebat pe Facebook: În ce condiții avem voie să publicăm Lașon Hara. Am amânat răspunsul până când va fi legat de pericopa săptămânii, dar iată că a sosit și scadența.

În textele iudaice clasice subiectul este tratat doar sporadic. Prima sa prezentare sistematică datează din anul 1873. Rabinul Israel Meir Hacohen din Radin a scris o carte intitulată Hafeț Haiim, în care stabilește șapte condiții necesare pentru a putea vorbi sau scrie Lașon Hara. Dacă una ele nu este împlinită, trebuie aleasă calea tăcerii.

Prima: Să fi văzut fapta cu ochii lui.     

A doua: Să judece dacă fapta pe care a văzut-o este într-adevăr rea. Nu o dată aparențele înșeală și ceea ce pare a fi faptă rea are o explicație la care nu ne-am fi așteptat.

A treia: În măsura posibilităților să încerce să mustre făptuitorul.

A patra: Relatarea să fie precisă, fără a adăuga nimic ce nu s-a întâmplat.

A cincea: Scopul relatării să fie numai spre binele celui care ascultă. Dacă povestitorul are și el un câștig chiar lateral din cele relatate, el va trebui să se abțină.

A șasea: Înainte de a vorbi, va căuta modalități de a rezolva problema fără a recurge la Lașon Hara.

A șaptea: Dacă prin aceste vorbe nu cumva există pericolul ca omul despre care se vorbește va suferi mai mult decât i se cuvine.

Viața, după cum știm, refuză să se încadreze în reguli. E important totuși să le cunoaștem și prin prisma lor, cu smerenie și mult bun simț să judecăm de la caz la caz dacă alegem calea tăcerii sau avem suficient temei pentru a vorbi.