Tot neamul lui Israel are parte de viața de veci… Trei regi și patru omeni de rând nu au parte de viața de veci…, Ghehazi. (Talmud Sanhedrin 90a)

După credința noastră, orice păcat pentru care nu s-a luat pedeapsa pe lumea aceasta va fi ispășit în lumea ce vine. Oricâte păcate ar avea omul și oricât de greu ar fi păcătuit, după ce își va ispăși pedeapsa va avea și el, pe măsura faptelor sale bune, parte de viața de veci. Trei regi și patru oameni de rând din cei amintiți în Tanah au păcătuit atât de grav încât și-au pierdut acest drept. Ultimul din cei menționați este Ghehazi pe care îl întâlnim în Haftara pe care o vom citi săptămâna aceasta.

Ghehazi era slujitorul de încredere al profetului Elișa (Elisei). Cum a avut profetul încredere în el? Cum s-a lăsat profetul înșelat? Nu am răspuns la aceste întrebări.

Război era între Israel și regatul arameilor cu capitala la Damasc. Naaman, viteaza căpetenie a oștirilor Damascului s-a îmbolnăvit de lepră. Toate leacurile le-a încercat dar niciunul n-a ajutat. De la o prizonieră din neamul evreilor a auzit de miracolele pe care le făcea profetul Elișa și a decis să încerce și această cale.

Cu un hrisov regesc în mână și încărcat cu daruri de preț a ajuns Naaman la palatul regelui Israelului. Regele, crezând că pricină îi caută dușmanul, și-a sfâșiat hainele. Profetul Elișa l-a liniștit și i-a promis că va găsi leacul. Pe Naaman l-a trimis să se scalde de șapte ori în apa Iordanului. Neîncrezător, Naaman a încercat și când a ieșit a șaptea oară din apă era deja vindecat.

Impresionat de miracol, Naaman a revenit la casa profetului Elișa pentru a-i aduce darul promis. Deși i se cuvenea pe drept, Elișa nu a vrut cu niciun chip să-l primească. Profund impresionat de refuzul profetului, Naaman s-a hotărât că pe viitor nu va mai aduce jertfe idolilor decât lui HAȘEM și a pornit spre casă.

Ghehazi, slujitorul profetului a fost martor la toate acestea. Când credea că stăpânul nu-l vede a pornit în goană după Naaman. Când l-a ajuns din urmă i-a spus că stăpânul s-a răzgândit și are nevoie de jumătate din dar. Naaman a insistat să-i dea întregul dar. Ghehazi nu s-a împotrivit de loc, a luat darul și l-a pus într-un loc tainic.

Profetul Elișa știa de toate cele petrecute. L-a mustrat crunt pe Ghehazi că nu era timpul potrivit pentru a lua darul. Odată cu avutul s-a lipit de Ghehazi și de fii săi și lepra lui Naaman.

Aceasta este pe scurt povestea lui Ghehazi. Orice ucigaș care și-a luat deja pedeapsa aici sau pe lumea care vine are parte de viață de veci. Ghehazi și-a pierdut partea sa pentru vecie. Prin ce este fapta lui mai rea? La această întrebare doresc să nu răspund. E important să ținem minte întreaga poveste, așa cum e ea, pentru a ne feri ca de foc de orice faptă care ar avea cea mai mică asemănare cu fapta lui Ghehazi.