Despre înstrăinare în pericopa Vaigaș
Și a spus Iosef către frații săi: Eu sunt Iosef. Mai trăiește tatăl meu? (Bereșit/ Geneza 45:3)
Esav, în fruntea unei cete de patru sute de luptători l-a întâmpinat pe Iaakov cu intenția de a-l ucide, ca răzbunare pentru binecuvântările care i se cuveneau lui, dar Iaakov i le-a luat prin înșelăciune. Cu câteva plecăciuni și câteva daruri Iaakov și-a îmbunat fratele.
Iosef era viceregele Egiptului, iar frații săi niște pribegi flămânzi. Deși îl ardea dorul de tatăl său, el s-a ascuns ani de-a rândul. Când și-a văzut frații el a continuat să se ascundă, s-a prefăcut că îi ia drept iscoade, l-a reținut pe Șimon și i-a amenințat că data viitoare vor putea cumpăra grâne numai dacă îl vor aduce pe Biniamin. Când l-au adus pe Biniamin, Iosef a dat poruncă să se ascundă cupa în sacul lui Biniamin pentru ca acesta să poată fi acuzat de furt și luat în robie.
Deși viața lui Iaakov era în pericol, câteva plecăciuni și câteva daruri au fost de ajuns. De ce a avut oare Iosef, care nu era de loc amenințat, nevoie de toată această urzeală?
În gând Esav își spunea „… și îl voi omorî pe Iaakov fratele meu” (ibid. 27:41). Deși aștepta cu nerăbdare ocazia să-l omoare, în inimă i-a rămas dragostea față de fratele său, doar că ura era mai puternică. Câteva plecăciuni și câteva daruri au fost de ajuns pentru a-i potoli ura și a-i stârni dragostea fraternă.
În cuvintele fraților „…cămașa fiului tău” (ibid. 37:32) simțim înstrăinare. Ei au încetat să-l mai vadă pe Iosef ca pe un frate. În inimile lor trebuia cultivată de la început frăția, ceea ce era mult mai anevoios.
În ce măsură a reușit urzeala lui Iosef? Un indiciu găsim în modul în care i s-au adresat lui Iosef frații după moartea lui Iaakov: „ … iartă, te rog, crima fraților tăi și păcatul lor, căci rău ți-au făcut, iar acum iartă, te rog, crima robilor D-zeului tatălui tău …” (ibid. 50:17). Ei și-au cerut iertare întâi ca frați, dar din teamă că Iosef s-ar putea lepăda de frăție așa cum s-au lepădat și ei, au cerut din nou iertare, de data acesta în numele credinței care îi unea.
Ambivalența aceste exprimări oglidește fidel frăția încă nesigură de sine pe care o simțeau frații față de Iosef.
Imi permit a explica cele gasite in legatura cu IOSEF HATADIK -cel SFANT.
Se pun doua intrebari :Oare un om sfant trebuia sa se comporte asa cu fratii sai,cu Simon,cu banii returnati cu cupa din Sacul lui Beniamin ,si de fapt in primul rand cum ca nu l-a anuntat pe tatal sau cand era inca la Potifar ca el traieste?
Oare el era chiar Tadik/? Raspunsul e DA era totusi Tadik.
Iosef nu a comunicat tot impul lui Yacov ca traeste caci daca el ar fi aflat de vanzarea lui Iosef.Yacov ar fi trebuit sa omoare cei 10 frati caci asa era pedeapsa unuia care vinde un om/
Mai mult chiar cand deja Yacov era deja in Egipt Iosef se tinea departe de el ca sa nu trebue sa divulge soarta sa.Sotia lui Iosef il chema-se spunand “Aviha HOLE -Tata e bolnav” si a venit cu Efraim si Menase
\In legatura cu atitudinea lui Iosef fata de frati se explica:
Iosef vazu-se ca in familia sa erau de intotdeauna neintelegeri intre frati:Isac cu Ismael,Yacov si Esav si dusmania fratilor sai care a a ajuns la vanzarea sa .Iosef a hotarat cand avea pe fratii sai in fata lui ca va face tot posibilul ca aceasta DUSMANIE sa dispara in familie
Le-a chinuit le-a facut greutati pana in momentul in care a auzit ca fratii intre ei au inteles ca Divinitatea le pedepseste si au spus “ASHEMIM ANAHNU -VINOVATI SUNTEM” .Cand Iosef a auzit aceste cuvinte si-a dat seama ca a reusit in misiunea sa.Atunci le-a declarat “ANI IOSEF EU SUT IOSEF”]
Numai un Tzadik poate reusi si Iosef poarta numele ce i se cuvine:IOSEF HATZADIK -Cel SFANT cel PIOS”
Baruch Tercatin