Despre înstrăinare în pericopa Vaieșev
Și au trimis cămașa cu dungi și au adus-o tatălui lor și au spus: Aceasta am găsit. Recunoaște, te rog, dacă e cămașa fiului tău sau nu. (Bereșit/ Geneza 37:32)
Izbăvește-mă din mâna fratelui meu, din mâna lui Esav, să nu vină să mă omoare pe mine, pe mame și pe copii. (ibid. 32:12)
Înainte de a-l arunca în puț, l-au dezbrăcat frații pe Iosef de cămașa sa cu dungi pe care i-o făcuse tatăl său. După ce l-au vândut, au luat cămașa, au tăiat un țap și au muiat cămașa în sângele țapului. Cămașa au adus-o tatălui lor și au întrebat: „Recunoaște, te rog, dacă e cămașa fiului tău sau nu”.
De fiecare dată când recitesc această întrebare, mă cutremur. Firesc ar fi fost ca frații să-l numească „Iosef” sau „fratele nostru”. Chiar și din partea unui străin, formula „fiul tău” într-un astfel de context transmite răceală și indiferență, cu atât mai mult din partea fraților.
Frații cunoșteau bine cămașa lui Iosef. Ea a fost cea care le-a stârnit invidia și ura. De ce n-au recunoscut-o ei? De ce nu se simte urmă de îngrijorare în întrebarea pe care au pus-o? Până și de la un străin era de așteptat într-o astfel situație să dea dovadă de mai multă omenie.
Atitudinea fraților nu poate fi cu niciun chip justificată. Putem doar încerca s-o înțelegem.
Frații lui Iosef s-au născut într-o familie cu „antecedente”. Străbunicul Avraham a avut doi fii. Cel mic a preluat întreaga moștenire spirituală, iar cel mare a fost exclus. Bunicul Ițhak a avut doi fii. Cel mic a preluat întreaga moștenire spirituală, iar cel mare a fost exclus. Când au văzut frații că Iaakov îl iubea pe Iosef mai mult decât pe, când au văzut cămașa cu dungi pe care i-a făcut-o, dar mai ales după ce Iosef le-a povestit visele sale, frații s-au temut ca nu cumva întreaga moștenire spirituală să fie preluată de Iosef, iar ei să fie excluși. Aceasă teamă, desigur, nu le justifică atitudinea. Doar o explică.
Nu așa a simțit Iaakov față de fratele său, Esav. Chiar și în momentele în care acesta îi amenița viața și viața întregii sale familieii, Iaakov a continuat să-l privească ca pe un frate, precum stă scris „Izbăvește-mă din mâna fratelui meu, din mâna lui Esav.”
Cred ca se poate pune intrebarea daca nu cumva atat Isaac cat si Iacov nu au falimentat in relatia lor familiala, iubind mai mult pe unul dintre copii decat pe ceilalti . Daca Iacov ar fi iubit la fel de mult pe toti fiii sai, le-ar fi facut la toti haine cu dungi si tragedia ar fi fost, probabil, evitata . Oricum, Dumnezeu a lucrat in felul LUI, in mod minunat ….