Să se ferească de vin nou și vechi, oțet din vin nou sau vechi să nu bea, nicio băutură în care s-au muiat struguri să nu bea , struguri proaspeți și uscați să nu mănânce. În timpul nazireatului nimic care se face din viță de la sâmburi până la pielița strugurelui să nu mănânce. (Bamidbar/Numeri 6:3,4)

Cel ce dorește să devină nazireu își asumă să nu-și tundă părul, să nu bea vin și să nu se atingă de morți, nimic mai mult. În Tora scrie că el trebuie să se ferească deasemenea de oțet din vin, de orice băutură în care s-au muiat struguri, de struguri și stafide și chiar de sâmburii și pielițele lor. De ce îi impune Tora restricții pe care el nu și le-a asumat?

Răspunsul este, nu e plăcut să recunoaștem, că mintea ne joacă deseori farse. Cel obișnuit cu oțetul, cu strugurii, stafidele sau chiar sâmburii, este predispus să treacă fără a simți la consumul vinului. Pentru a se asigura că nazireul nu va trece pe nesimțite la vin, Tora le-a interzis pe toate.

Înțelepții Israelului au urmat acest exemplu și au fortificat legile Torei statornicind restricții acolo unde considerau că sunt necesare. Tora nu-ți interzice să te afli într-o încăpere închisă cu o femeie care nu este soția ta sau cu bani care nu-ți aparțin și nu au fost numărați. Înțelepții le-au interzis înțelegând că pentru cei mai mulți din noi ispita ar fi fost prea puternică. Ei ne-au interzis în ziua de Șabat să ținem în mână un condei, căci fără să observăm am putea nota ceva. Ei ne-au mai interzis în ziua de Șabat să punem pe o plită o mâncare gătită pentru ca nu cumva, într-un alt Șabat, să punem acolo o mâncare crudă pentru a o găti.

Aceste restricții precum și multe altele sunt tratate pe larg în Talmud. Studiul lor în profunzime, dincolo de valoarea sa practică, deschide o fereastră spre tărâmul prea puțin cercetat al slăbiciunii umane, al acțiunii negândite și al gândirii eronate.

Dincolo de ceea ce avem în comun cu semenii noștri, fiecare din noi este unic. Fiecare are derapajele și erorile de gândire la care este predispus. De aceea datoria fiecăruia este să-și facă propriile îngrădiri acolo unde consideră că are nevoie.

Nu e de loc ușor. Nu o dată stăvilim ceea ce nu trebuia stăvilit. Nu o dată, în loc de a opri derapaje, chiar le întărâtăm. Numai cu o bună cunoaștere de sine și urmărind cu sinceritate efectele, putem să ne însușim acele opreliști care ne vor fi de folos.