Despre Ieșirea din Rutină în Pericopa Behar
… când veți veni în țara care v-o dau … Șase ani să-ți semeni ogorul și șase ani să-ți tai via și să să aduni roadele lor. Iar în anul al șaptelea, repaos să aibă pământul, repaos închinat lui HAȘEM, ogorul să nu ți-l semeni și via să nu ți-o tai. (Vaikra/ Levitic 25:2-5)
Cu ideea, revoluționară la vremea ei, a unei zile de odihnă din șapte, ne-am obișnuit deja. Idea să lăsăm pământul să se odihnească un an din șapte rămâne până astăzi greu de acceptat.
În timpul ocupației romane, când impozitul pentru pământ trebuia plătit chiar dacă pământul nu era lucrat, s-a găsit calea de a ocoli această poruncă. La fel în firavele colonii agricole evreiești dinainte de înființarea Statului Israel.
În Mișna, Talmudul de la Ierusalim și chiar Talmudul Babilonian găsim multe detalii referitoare la muncile permise și interzise în anul al șaptelea, precum și istorisiri legate de cei care au îndeplinit sau încălcat această poruncă. Din toate acestea reiese că în perioadele de relativă liniște poporul nostru chiar s-a oprit din munca câmpului în anul al șaptelea. În zilele noastre, în multe din așezămintele agricole din Israel, munca câmpului este total oprită în anul al șaptelea.
Obstacolele pe care le-au întâmpinat, în special în primii ani după înființarea Statului Israel, cei care au dorit să oprească pentru un an întreg munca câmpului, au devenit un catalizator de creație. Rabini au stabilit, în contextul agriculturii moderne, care munci sunt permise în anul al șaptele și care sunt interzise. Agronomi au căutat metode de cultivare a pământului adaptate la nevoia de a lăsa pământul să se odihnească. Întreprinzători au deschis fabrici în așezămintele agricole care nu-și lucrau pământul în anul al șaptelea.
Ciclul de șapte ani nu este numai un ciclu al pământului. Este și un ciclu al nostru. Pentru a nu cădea în letargia pe care o induce rutina, avem nevoie, cel puțin o dată la șapte ani, să începem ceva nou. Sunt instituții de învățământ care recunosc această nevoie și oferă cadrelor didactice, o dată la șapte ani, un an sabatic. După un an în care au avut parte de experiențe noi, cadrele didactice se întorc la catedră înviorate.
Cei mai mulți din noi nu beneficiază, din păcate, de un astfel de privilegiu. În schimb ne lovim tot mai des de schimbări la care suntem nevoiți să ne adaptăm. Avem dorința firească de a le evita, de a continua să pășim pe calea cea cunoscută și bătătorită.
Nimic mai greșit. Schimbările de care ne lovim sunt cel mai de preț dar. Ele ne îndeamnă încercăm să facem lucruri de care până acum nu ne credeam capabili, să descoperim în noi abilități de care până acum nu le cunoșteam.
Ele sunt cel mai bun îndemn să ieșim din rutină.
Comments
Despre Ieșirea din Rutină în Pericopa Behar — No Comments
HTML tags allowed in your comment: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>