Despre Frică și Curaj în Pricopa Șlah
Și acolo am văzut uriași … din neamul uriașilor și ni se părea că suntem [față de ei] ca niște lăcuste și așa li se părea și lor. (Bamidbar/ Numeri 13:33)
Pilda lăcustelor îmi aduce aminte de picturi egiptene în care zbirul cu biciul în mână era înalt cât trei sclavi. Iscoadele, când au venit în Țara Cnaanului și au văzut uriașii de acolo, s-au întors cu gândul la zilele robiei din Egipt și s-au simțit din nou mici ca niște lăcuste.
Locuitorii Cnaanului erau înrficoșați precum a mărturisit Rahav iscoadelor trimise de Iehoșua: Când am auzit noi toate acestea [despicarea mării], ne-a slăbit inima și în niciunul din noi n-a mai rămas bărbăție în fața voastră (Iehoșua/ Iosua 2:11). Când au simțit însă frica iscoadelor, când au simțit că iscoadele se simt ca niște lăcuste, doar atunci le-a revenit curajul și i-au privit și ei ca pe niște lăcuste.
210 ani au fost strămoșii noștri în țara Egiptului, iar robia a început numai după ce ultimul din frații lui Iosef nu mai era în viață. În acești ani frica le-a intrat în asemenea măsură în suflet încât pentru a cuceri Țara Cnaanului a fost nevoie de o nouă generație. O generație care nu a cunoscut frica robiei.
1800 ani am fost în exil după distrugerea Templului. Răsfirați, marginalizați, batjocoriți, adesea izgoniți, nu o dată măcelăriți. Singura strategie de supraviețuire ce ne rămânea era să plecăm capul în speranța, nu întotdeauna adeverită, că sabia nu-l va tăia.
Firesc ar fi fost să devenim un popor de lași. Așa ne-au privit mulți, într-o oarecare măsură chiar aveau dreptate.
Mișcarea sionistă a încercat să schimbe această atitudine. Au fost înființate asociații sportive evreiești. Evrei s-au înrolat ca voluntari, în special armata britanică.
Reușita a depășit toate așteptările. Nu a fost nevoie de o generație de tranziție, Supraviețuitori ai lagărelor morții, s-au prefăcut, ca printr-un miracol, în luptători plini de curaj.
Astăzi ne-am obișnuit cu gândul că armata Israelului este una din cele mai performante din lume. E nevoie să ne amintim de cele petrecute strămoșilor noștri în deșert pentru a putea aprecia la justa ei valoare uimitoarea schimbare petrecută în poporul nostru în ultima sută de ani.
Adevărat este! Si de acuma ar fi nevoie de un nou capitol în istoria acestui curaj. Curajul de a da credință
intr-un nou miracol: PACE.