Despre frăție în pericopa Vaigaș
Și s-a îndreptat spre el Iehuda… (Bereshit/Geneza 44:18)
Noi cunoaștem deja deznodământul. Să încercăm să intrăm însă în ”pantofii” protagoniștilor și vom vedea o altă poveste.
Foamete. Grâne de vânzare se mai găseau doar în Egipt. Mai de nevoie decât de voie și-a trimis patriarhul Yaakov fiii după grâne. Pe mezinul Beniamin l-a oprit lângă el. Fratele lui de mamă, Iosef, a pierit pe drum. Cine știe? I s-ar putea întâmpla și lui ceva. Mai sigur e acasă. De ce să piardă și ultima amintire rămasă de la iubita Rahel?
Zece frați, cei care l-au vândut pe Iosef, au pornit spre Țara Egiptului. O nesperată șansă de a-și regăsi fratele pentru a alina durerea bătrânului. Pe zece căi au intrat în Țara Egiptului în speranța că unul îl va zări.
Mulți înfometați erau dincolo de hotarul Egiptului. Pentru a nu muri de foame nu le rămânea decât prada. În ochii Egiptenilor orice om care venea de peste hotar să cumpere grâne părea iscoadă, cu atât mai mult zece bărbați puternici care au intrat pe zece căi.
Egipteanul care conducea vânzarea grânelor știa tot ce se întâmplă în cetate. Când s-au înfățișat cei zece înaintea lui le-a vorbit aspru și i-a dat drept iscoade. Cum puteau să-și arate nevinovăția? Nu le-a rămas decât să spună adevărul, sau mai degrabă ceva aproape de adevăr: Că sunt doisprezece frați, mezinul e alături de bătrânul lor tată, iar unul nu este și acum ei îl caută. Pe zece căi au intrat cu gândul că poate unul din ei îl va zări.
Egipteanul nu le-a dat crezare. Dacă într-adevăr își căutau fratele, de ce au așteptat până va veni foametea? Totuși s-a îndurat de ei, le-a vândut grâne. Doar pe unul din ei, pe Șimon, l-a oprit până îl vor aduce pe fratele cel mic ca dovadă că adevăr grăiesc.
Frații au înțeles că pacostea e din vina lor pentru că… nu au avut milă de fratele lor care i-a implorat să nu-l vândă. Stranie concluzie! Așa suntem. Mai ușor de recunoscut o vină imaginară decât una reală.
Noaptea, când au poposit, și-a dezlegat unul desagii să dea hrană măgarilor. Acolo a găsit bocceaua cu arginții cu care a plătit grânele. Ajunși acasă și-au deschis toți desagii și au găsit boccelele cu arginți. Totul părea făcut pentru a îi învinovăți de hoție și a îi lua în robie.
Oricât ar fi vrut frații să-l ducă pe Biniamin până în Egipt pentru a-l aduce acasă pe Șimon, Yaakov s-a împotrivit. El se temea că așa cum i-a pierdut pe Iosef și pe Șimon îl va pierde și pe Biniamin. Iehuda și-a dat cuvântul că îl va aduce înapoi. Doar foamea l-a convins pe Yaakov să-l trimită pe Biniamin. Dacă nu-l trimitea riscau să piară cu toții. Ca să nu fie învinuiți de hoție, au luat arginții găsiți în desagi și alți arginți pentru grâne. Împreună cu Biniamin au coborât îngrijorați spre Țara Egiptului.
Egipteanul i-a primit frumos. Arginții aduși înapoi n-a vrut să-i primească. Pe Șimon l-a eliberat imediat. Apoi au stat cu toții la masă și daruri le-a dat. Grâne le-a vândut din belșug și în casa lui au înnoptat. În zori au plecat cei unsprezece frați la drum. Desagii erau plini cu grâne cât puteau măgarii să ducă. Totul părea încheiat cu bine.
Părea. Din urmă i-a ajuns în goană mai-marele casei și i-a învinuit că au furat cupa de argint a stăpânului. Mare le-a fost mirarea. Doar banii pe care i-au găsit în desagi i-au înapoiat, cum să se atingă de ce nu el lor? Siguri de nevinovăția lor au spus: Cel care se va găsi cupa în desagii săi va muri, iar noi toți îți vom fi sclavi. Mai marele casei le-a răspuns: Cel care se va găsi cupa în desagii săi va fi luat sclav și voi toți veți fi liberi. De la mare la mic a scotocit toți desagii până a găsit cupa chiar în desagii lui Biniamin. Temerile lui Iaakov păreau să se împlinească. După ce l-a pierdut pe Iosef și pe Șimon era pe cale să-l piardă și pe Biniamin.
Frații nu l-au părăsit Biniamin. Alături de el s-au întors la casa egipteanului. Alături de el au vrut să fie și ei luați în robie, doar să nu vadă durerea tatălui care l-a pierdut și pe Biniamin. Egipteanul însă a refuzat. El l-a vrut rob numai pe Beniamin.
În acest moment a început Iehuda să nu înțeleagă. Ce urmărea de fapt egipteanul? Până acum se temea că le-a fost întinsă o capcană pentru a îi lua în sclavie. El știa că Biniamin nu a furat cupa și că totul a fost o înscenare. Dar care ar putea fi scopul acestei înscenări în afară de dorința de a-l chinui pe birtul lor tată? Atunci” Și s-a îndreptat spre el Iehuda”.
Comments
Despre frăție în pericopa Vaigaș — No Comments
HTML tags allowed in your comment: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>