Și a fost în zilele judecării judecătorilor și a fost foamete în țară, și un bărbat din Betleemul Iudeei a mers să locuiască în câmpiile Moabului, el și soția lui și cei doi fii ai lui. (Rut 1:1)

Și s-a ridicat … și s-a întors din câmpiile Moabului, căci auzise din câmpiile Moabului că Domnu Își amintise de poporul Său, dându-le pâine. (idem 1:6)

Se înțelege de la sine că judecătorii judecă. Ce nevoie era să fie scris „în zilele judecării judecătorilor”?

Interpretarea larg acceptată este că în acele zile oamenii îi judecau pe judecători, precum scrie și în „Legendele Evreilor”, recent publicată de editura Hasefer: „… dacă un judecător îi spunea unui om <<Scoate-ți paiul din ochi>>, acesta îi răspundea <<Scoate-ți tu bârna din ochi>>. Ca să-i pedepsească D-zeu pe israeliți a trimis D-zeu unul dintre cele 10 valuri de foame…”[1]

Dacă judecătorii erau chiar nevinovați, sau aveau și ei „bârne în ochi”, părerile diferă. Oricum, ca întreg poporul să sufere de foame ca pedeapsă pentru lipsa de respect, nejustificată sau chiar justificată față de judecători, pare o pedeapsă foarte aspră.

Dacă stăm să ne gândim, dușmanii ne sunt de mare folos. Prietenii, când ne văd că greșim nu ne spun nimic. Ei evită, poate cu prea mult bun simț, să ne jignească sau chiar să ne supere. Dușmanii, dimpotrivă, ne-o spun vere-n față. Nimeni nu ne ajută să ne vedem propriile greșeli mai mult decât dușmanii.

Dușmanii însă nu folosesc oricui. Cei care pun orgoliul înaintea dorinței de a-și îndrepta căile sunt sortiți să nu tragă de pe urma lor niciun folos.

Când un popor întreg, în loc să-și asculte judecătorii le caută numai cusururi, el nu mai are cum să-și cunoască greșelile, iar fără a le cunoaște nu le poate îndrepta.

De la judecători a pornit urgia și prin meritul unui judecător ea a încetat. În Targum[2] scrie că rugăciunea lui Boaz, care este menționat în Cartea Judecătorilor sub numele de Ivțan, a dus la încetarea foametei. Din felul cum s-a purtat cu Rut se recunoaște deosebita lui omenie și profundul respect de care se bucura în ochii poporului.

Să ținem minte: Când ne îndreptăm căile trec și necazurile.

[1] Legendele Evreilor, Louis Ginsberg vol. 4 pag. 29

[2] Traducerea în limba aramaică.