Atunci a trimis Moșe să-i cheme pe Dotan și Aviram fiii lui Eliav; ei însă au spus: Nu mergem! Oare puțin lucru este că ne-ai scos din țara unde curge lapte și miere … (Bamidbar/ Numeri 16:3)

Egiptul nu era o țară săracă, dar bogăția ei nu era un dar divin. Ea fusese  dobândită prin munca grea a sclavilor, care oricum nu se bucurau de ea.

Nu trecuseră încă doi ani de la ieșirea din Egipt. Amintirea robiei era încă proaspătă în inimile tuturor. Toți știau foarte bine că lapte și miere nu curg acolo. Toate acestea însă nu i-au împiedicat pe Dotan și Aviram să-i reproșeze lui Moșe în fața întregii adunări cum că i-a scos dintr-o țară unde curge lapte și miere. Greu de înțeles.

De o astfel de situație m-am lovit personal. La Ulpan (pentru cei care nu cunosc termenul, e vorba de o școală în care noii Olim învață limba ebraică) am avut un coleg, venit de curând din Uniunea Sovietică, care îndruga vrute și nevrute despre „laptele și mierea” care curgeau pe străzile Odesei. Minciuna era evidentă, dar oricât încercam să-l fac să o recunoască, el se încăpățâna să o susțină. Până la urmă am înțeles că nu am cu cine vorbi și m-am lăsat păgubaș, dar supărarea nu mi-a trecut.

Un alt moment important din primul an în Israel a fost o admonestare primită de la mama. Beat de recent dobândita libertate povesteam oricui era dispus să asculte despre „raiul comunist” din care venisem. Mama mi-a atras atenția că prin aceste relatări aduceam prejudiciu imaginii mele în ochii ascultătorilor. Oropsiții stârnesc milă, dar nicidecum respect.

A fost un sfat sincer și înțelept. Scrâșnind din dinți i-am dat ascultare și mi-am căutat alte subiecte de discuție. Atunci am înțeles că a trăi în libertate nu e atât de simplu pe cât pare.

Cu timpul am înțeles că aceste aspecte se leagă. Pentru a dobândi respect în ochii altora, dar mai ales în proprii noștri ochi, suntem adesea tentați să ne rescriem autobiografia. Să o colorăm cu momente de eroism, de faimă sau de bogăție, chiar dacă acestea sunt doar rodul imaginației.

Din pericopa săptămânii învățăm că această colorare a autobiografiei este mai mult decât un simplu act de lașitate. Ea bătătorește calea trece prin aroganță, conflicte fără rost și duce la pierzanie.