Ei au venit la Bilam și i-au spus „Așa a spus Balak fiul lui Țipor: <<Te rog, nu pregeta să vii la mine, căci te voi cinsti nemărginit și tot ce îmi vei spune, voi face…>>”. Bilam a răspuns și a spus slujitorilor lui Balak: „Chiar de mi-ar da Balak casa lui plină cu argint și aur, și tot nu aș putea nesocoti vorba Domnului, Dumnezeu meu, ca să fac orice, mic sau mare.” (Bamidbar/Numeri 22:16-18)

Credința, se poate măsura și ea în bani. Unii se grăbesc s-o vândă pentru câțiva bănuți, alții numai pentru sume mari sau chiar foarte mari. Cu cât credința este mai puternică, cu atât omul se îndură mai greu s-o vândă, iar adevărații credincioși nu o vor vinde pentru niciun preț.

Deși dușman de moarte al poporului Israel, Bilam se dovedește a fi un adevărat credincios. Pentru niciun preț, nici măcar dacă i-ar fi oferit Balak argint și aur cât cuprinde casa sa, nu ar fi nesocotit Bilam vorba Domnului.

Să nu ne pripim însă cu judecata. I-a oferit oare Balak atâta argint și aur? Solii într-adevăr i-au promis în numele lui Balak „te voi cinsti nemărginit și tot ce îmi vei spune, voi face”, dar în casa lui Balak mai erau și alte lucruri în afară de argint și aur. „casa lui plină cu argint și aur” exista numai în mintea lui Bilam, bolnavă de lăcomie.

Oricât ar fi fost de lacom, totuși credința lui Bilam era chiar mai puternică decât lăcomia sa, sau cel puțin așa pare. Să citim însă cu atenție cuvintele pe care le-a rostit: „tot nu aș putea nesocoti vorba Domnului”. De vrut ar fi vrut, doar că nu a putut.

Să fim atenți la cuvintele celor care se arată cucernici! Adesea ei se dau singuri de gol.