Dacă un suflet din popor va păcătui din greșeală făcând una din faptele pe care HAȘEM a poruncit să nu se facă și va fi vinovat. Și va afla de păcatul pe care l-a păcătuit și își va aduce jertfa o capră … (Vaikra/ Levitic 4:27,28)

Și dacă toată adunarea Israelului (Rași: Sanhedrin) vor greși și va fi ascunsă de ochii obștii greșeala și vor face una din faptele pe care HAȘEM a poruncit să nu se facă și va fi vinovați. Și vor afla de păcatul pe care l-au păcătuit și va aduce obștea jertfă un taur … (Vaikra/ Levitic 4:13,14)

Astăzi, când Templul de la Ierusalim e distrus, nu avem voie să aducem nicio jertfă. Învățăturile Torei legate de aceste jertfe, chiar dacă nu sunt aplicate astăzi, rămân un izvor de înțelepciune pe care ar fi păcat să-l ignorăm.

Când Templul stătea în picioare, cei ce au încălat anumite porunci grave Torei puteau aduce jertfe pentru a le înlesni iertarea. Jertfa putea fi adusă numai după ce omul se căia, își asuma să nu repete păcatul, și numai pentru încălcări făcute din greșeală. Încălcări voite sunt prea grave pentru ca o jertfă măcar să ajute la iertarea lor. Pentru acestea, căința rămâne singura cale de iertare.

Cel care a încălcat o poruncă din greșeală, poartă totuși parte din vină. Dacă ar fi fost mai atent, nu ar fi greșit.

Există însă situații în care cel care a încălcat o poruncă din greșeală nu poartă chiar nicio vină. De pildă, dacă forul juridic suprem, Sanhedrin, a greșit și a anunțat cum că o anumită faptă, care de  fapt e interzisă, ar fi permisă. Cel care nu a sesizat greșeala ci a avut deplină încredere în ce a anunțat Sanhedrin și de bună credință a făcut fapta pe care ei au permis-o, acesta nu poartă chiar nicio vină. Cei care poartă întreaga vină sunt Sanhedrin, vină pentru care ei trebuie să aducă un taur jertfă.

Acestea sunt, foarte pe scurt, legile care reies din aceste versete.

Găsim în aceste versete o afirmație pe care nu puțini din credincioșii din zilele noastre ar considera-o ca erezie curată: cum că Sanhedrin, forul juridic suprem al poporului Israel ar fi și ei supuși erorii.

Lucrurile trebuie luate în proporție. Încrederea în înțelepții generațiilor trecute și ai generației noastre este una din pietrele de temelie ale credinței noastre. Ei ne-au transmis din generație în generație învățăturile primite de Moșe pe muntele Sinai. Ei au găsit calea potrivită de a păstra și aplica aceste legi într-o lume ce se schimbă și  se înnoiește necontenit.

Când ajungem la o concluzie diferită de a lor, greșeala o căutăm cu umilință, și de cele mai multe ori o și găsim, în judecata noastră. Dacă nu găsim nicio greșeală, concluzia firească este … că nu am înțeles.

Cei mai mulți învățați ai Torei nu vor ajunge nici măcar o data în viața lor să afirme cum cu unul din înaintașii lor ar fi greșit. Totuși, Tora ne învață că această posibilitate nu poate fi total exclusă.

Omul, ca om, oricât s-ar înălța, rămâne totuși supus erorii.