Grăiți către toată adunarea lui Israel și spuneți-le: În ziua a zecea a cestei luni își va lua fiecare om un miel pentru familia sa … (Șmot/ Exodul 12:3)
Și îl veți păstra până în ziua a paisprezece a acestei luni … (ibid. 12:6)

Ce s-a întâmplat între ziua a zecea când au luat mielul și ziua a 14-a când l-au sacrificat? O relatare bazată pe surse din Midraș citim în Tur Orah Haiim paragraful 430: ”Fii lui Israel au legat mieii de picioarele paturilor și miracolul a fost foarte mare căci până în acea zi zi fiii lui Israel le-au fost sclavi și dintr-o dată au luat mielul căruia stăpânii se închinau și l-au legat de patul lor și spuneau egiptenilor că fac aceasta pentru a-l înjunghia, iar egiptenii scrâșneau din dinți și nu puteau să spună nimic…”

Ce rost aveau toate acestea?

Egiptenii se închinau mielului. Fiii lui Israel, deși nu i se închinau, tot vedeau cum stăpânii lor i se închinau. Firesc ar fi fost ca unii di ei să se gândească: ”Dacă egipteanul care e mai puternic decât mine se închină mielului, cu atât mai mult eu.” Pe cât de firesc pe atât de lipsit de sens.

Pentru a le scoate acest gând din cap nu ar fi fost destul să vadă mielul înjunghiat. Chiar și cei mai puternici fac câteodată accidente. Ei aveau nevoie să-l vadă zi de zi zi legat de piciorul patului behăind vesel fără a bănui ce-l așteaptă. Doar atunci au înțeles cu toții cât de prost și neputincios era acest biet miel.

Mai puternică a fost frica de egipteni. Ea le-a fost adânc întipărită cu povara și cu biciul. Spinarea are memorie lungă.

De o amintire rea se poate scăpa doar dacă este acoperită de una mai bună. Amintirea neputinței trebuia acoperită cu o amintire a puterii. De aceea le-a poruncit HAȘEM să le umilească egiptenilor zeul chiar în fața lor. Deși le era frică, ei au îndeplinit porunca. Când și-au văzut stăpânii scrâșnind din dinți neputincioși, ei s-au simțit pentru prima oară puternici.

Chiar dacă reușim să ne răzvrătim prin fapte, limba ne rămâne de multe ori legată. Exprimarea gândurilor în cuvinte este o măiestrie care se dobândește doar în timp. Când fii lui Israel le-au spus egiptenilor că le vor înjunghia zeul, ei au făcut primul lor exercițiu de vorbire liberă.

Eliberarea fiilor lui Israel din robia Egiptului a durat aproape un an. Dacă HAȘEM ar fi vrut, i-ar fi putut scoate într-o clipă. Un sclav însă nu devine om liber de azi pe mâine. El rămâne sclav fără de stăpân. HAȘEM le-a derulat eliberarea treptat pentru a le da răgaz să deprindă măiestria libertății.

O lecție pentru fiecare din noi. Pentru a dăinui, o revoluție trebuie făcută pas cu pas!