Dacă bani vei împrumuta poporului Meu, săracului de lângă tine, nu îl strâmtora … (Șmot/ Exodul 22:25)

Aceasta pare una din cele mai grele porunci ale Torei. Cel care a împrumutat săracului și știe că săracul nu are de unde să-și plătească datoria, nu are voie nici măcar să-i iasă în cale, darămite să-i ceară datoria.

Să nu ne creăm o imagine falsă. Există în Tora legi de execuție silită. Hoțul care era prins și nu avea de unde să restituie furtul era vândut ca sclav. Cel care nu are de unde să-și plătească datoria e executat silit de toate bunurile sale. I se lasă doar minimul necesar subzistenței. Nici măcar tefilin nu e lăsat să-și păstreze.

Versetul nostru se referă la cel căruia i s-a luat deja tot, dar datoria nu a fost încă achitată. Oricât l-ar presa creditorul, datornicul nu are de unde să plătească.  El s-ar simți strâmtorat, jignit, înjosit, dar creditorul nu ar trage din asta nici un folos. Bunurile omului sunt chezașe pentru împrumutul pe care l-a luat, dar nu și demnitatea lui.

Cel care împrumută săracului, lui Hașem îi împrumută. HAȘEM îi va înapoia banii și îl va răsplăti pentru fapta sa cea bună, precum a scris regele Șlomo în Proverbe (19:17):  „Cel care dăruiește sărmanului împrumută lui HAȘEM și El îi va plăti răsplata”. Maghidul (un moralizator care trecea din comunitate  în comunitate) din Dubna explică acest verset printr-o pildă:

Un om a luat un împrumut. El avea doi chezași, unul bogat și celălalt sărac lipit pământului. Când a ajuns scadența și nu avea de unde să plătească, cui se adresează creditorul? Desigur numai bogatului. Pe la sărac el nici măcar nu trece. Păcat să-l umilească, pentru că și așa acesta nu are de unde să plătească.

Un caz în care HAȘEM s-a făcut chezaș pentru împrumutul săracului este amintit în comentariul Talmudului scris de Rabi Nissim Girondi la tratatul Nedarim fila 50a: „O dată au avut înțelepții nevoie de bani mulți pentru școală. L-au trimis pe Rabi Akiva la o bogătașă să-i ia cu împrumut. Ea i-a dat banii spunând că HAȘEM și marea îi vor fi chezași. În ziua scadenței, Rabi Akiva a fost bolnav și nu a putut veni. În acea zi, a înnebunit fiica Împăratului și a aruncat în mare un cufăr plin cu aur și nestemate. Bogătașa, când a ieșit pe malul mării, l-a găsit. Când s-a însănătoșit Rabi Akiva a venit să plătească datoria, dar ea nu a acceptat banii, spunând că împrumutul a fost deja achitat de chezaș.”