… am venit în țara în care ne-ai trimis și curge acolo lapte și miere iar acestea sunt fructele ei. (Bamidbar/ Numeri 13:27)

… țara prin care am trecut s-o cercetăm își mănâncă locuitorii … (ibid 13:32)

Ereț Israel (Țara Israel) este capabilă de a stârni sentimente puternice și contradictorii. Așa a fost în urmă cu mai mult de trei milenii și așa a rămas până azi.

Cercetașii trimiși de Moșe, mai mult decât au prețuit belșugul țării, au  fost înspăimântați de locuitorii ei. În zilele lui Ezra, doar o mică parte din evreii din Babilonia s-au întors în Ereț Israel. Când s-a ivit, în urmă cu un veac și jumătate, șansa de a ne întoarce în Ereț Israel, unii au îmbrățișat cu elan ideea, iar alții, cu tot atât de mult elan s-au împotrivit. Mulți ani m-a intrigat această polarizare a opiniilor.

Despre Ereț Israel scrie în Dvarim/ Deuteronom (11:12):  „Țara pe care HAȘEM D-zeul tău o veghează; necontenit ochii lui HAȘEM sunt asupra ei, de la începutul anului până la sfârșitul anului.”

Oriunde am fi, HAȘEM ne cunoaște fiecare faptă și chiar fiecare gând. Asupra celor din Ereț Israel HAȘEM veghează însă mult mai atent. Pentru unii acest plus de atenție este îmbucurător, pentru alții, neplăcut și stânjenitor.

Voi explica printr-o pildă. Când mă plimb după lăsatul nopții prin centrul vechi al Bucureștiului, prezența agenților de poliție mă liniștește. Sunt însă unii, mai puțin împăcați cu legea, pe care aceeași prezență îi tulbură.

Iehoșua bin Nun și Calev ben Iefune s-au simțit bine în Ereț Israel. De aceea au văzut acolo tot ce e bun. Pentru ceilalți zece, senzația de a fi vegheați de HAȘEM a fost apăsătoare. În mod firesc ei și-au îndreptat privirea spre aspectele care erau, sau cel puțin păreau, defavorabile.

Valurile vieții ne-au adus unde ne-au adus, dar visele noastre se îndreaptă spre Ereț Israel, acea minunată țară pe care HAȘEM o veghează de la începutul anului până la sfârșitul anului. Această minunată țară în care cei cu sufletul curat se simt acasă.