Bogatul să nu dea mai mult nici săracul mai puțin de o jumătate de siclu dar lui HAȘEM pentru curățarea sufletelor voastre. Și să iei banii de curățare de la fiii lui Israel și să-i dai pentru slujba Cortului Întâlnirii … (Bereșit/ Geneza 30:15,16)  

În statul modern s-a încetățenit bugetului unic. Statul percepe taxele și împarte banii pentru a face față diverselor nevoi: educație, securitate națională, culte, sport și câte și mai câte.

Conform legilor Torei taxele nu sunt percepute ci donate. Fiecare donează din rodul pământului său circa 3% pentru Coheni, 10% pentru Leviți și 9% pentru săraci. Fiind donație, fiecare își poate alege săracul pe care dorește să-l ajute. Astfel s-a menținut coeziunea socială timp de patru veacuri de la cucerirea lui Iehoșua până la înființarea primului regat. Aceste reguli se aplică până astăzi roadelor care cresc pe pământul Israelului.

Darurile pentru Coheni, Leviți și săraci sunt proporționale cu venitul. Cei cu inima deschisă și dare de mână care doresc să-și ajute semenii mai mult decât le cere Tora sunt bineveniți. Așa e și firesc.

Nu așa este cazul darurilor pentru Tabernacol sau Templu. Săracul, chiar lipit pământului, trebuie să doneze jumătatea sa de siclu. Bogatul, oricât ar vrea el să doneze, nu au voie să dea mai mult decât jumătatea sa de siclu. Parcă ne-ar spune HAȘEM: ”Pe mine nu mă puteți mitui. În fața mea bogat și sărac sunteți toți la fel. Dimpotrivă, pe sărac îl prețuiesc mai mult, căci pentru el sacrificiul acestui dar a fost mai mare.”

Astfel îmbină Tora două aspecte care par a se contrazice. Poziția fiecăruia din noi în societate este pe măsura faptelor sale. Suntem chiar încurajați să aducem cât mai mult bine. Când venim însă  în fața lui HAȘEM care este fără de sfârșit, ne căim pentru greșelile noastre omenești și ne rugăm pentru iertare și pentru curățarea sufletului, acolo diferențele dintre mare și mic, puternic și slab, bogat și sărac nu își mai au locul.

Suntem cu toții, sper, de acord că plata pentru muncă trebuie să fie după folosul pe care îl aduce. Încercările de a nivela salariile au dus fără excepție la catastrofe. Pe de altă parte, când judecăm un ucigaș sau un violator nu avem voie să ținem cont de meritele sau lipsa de merite a vctimei. Ca victime, toți oamenii sunt egali.

Acestea sunt cazurile simple. Adesea ne confruntăm însă cu cazuri în care atât egalitatea cât și inegalitatea par justificate. Domeniul educației este unul din ele. Pe de o parte simțim că toți copiii ar trebui să se bucure de șanse egale. Pe de altă parte simțim că e cinstit ca părinții să-și poată dedica din rodul muncii pentru a-și ajuta copiii să-și croiască un drum în viață.

Soluțiile practice țin deja de domeniul social sau politic. Pentru noi învățătura este că în unele aspecte suntem egali, în altele nu. În cadrul societății fiecare trebuie privit după meritul său. În fața lui HAȘEM suntem cu toții egali.

Dacă revoluționarii erei moderne ar fi înțeles aceste principii, mult sânge nevinovat ar fi fost cruțat!