Și i-a spus Iosef tatălui său: Nu așa, tată, căci acesta este primul născut, pune-ți dreapta pe capul lui. (Bereșit/ Geneza 48:18)

Pe cât l-a iubit Yaakov pe fiul său Iosef, pe atât și-a respectat Iosef tatăl. O singură dată, împotriva voinței sale, nu i-a acordat respectul cuvenit. În pericopa trecută, când i s-a adresat Yehuda, el a folosit de cinci ori cuvintele ”robul tău tatăl nostru”. De încă cinci ori a auzit Iosef cuvintele din gura traducătorului, căci se prefăcea că nu le cunoaște limba. Deoarece nu sosise încă momentul să se dezvăluie, Iosef a fost nevoit să tacă. Pentru fiecare din aceste tăceri viața i-a fost scurtată cu câte un an.

A-ți contrazice tatăl este o abaterea mult mai gravă decât tăcerea silită când acesta este numit ”robul tău”. Cu atât mai grav când tatăl e deja pe patul de moarte. Totuși nu am găsit nicăieri ca acest fapt să-i fie reproșat.

Când a aflat Iosef că tatăl lui e pe patul de moarte și-a adus cei doi fii pentru a primi de la bunicul lor ultima binecuvântare. Pe Menașe, primul născut, l-a ținut Iosef de partea sa stângă, la dreapta a lui Yaakov, iar pe Efraim, mezinul, de partea sa dreaptă, la stânga lui Yaakov. Știa Iosef câte rele se pot trage fiului cel mic dacă i se va arăta mai multă dragoste decât fratelui cel mare.

Yaakov nu știa de vânzarea lui Iosef. El nu știa câte rele se pot trage mezinului dacă i s-ar da întâietate. Nici Iosef nu putea să-i spună. Pentru a preveni un eventual conflict, Iosef nu a avut altă cale decât să-și contrazică tatăl.

Yaakov nu a ținut cont de cuvintele fiului său. Istoria i-a dat dreptate. Niciun conflict dintre cei doi frați sau dintre triburile care se trag din ei nu este menționat. Lecția a fost deja învățată.

********************
Și i-a binecuvântat în acea zi zicând: Prin tine se va binecuvânta Israel zicând: ”Să te facă HAȘEM ca Efraim și Menașe”… (Berșit/ Geneza 48:20)

Profeția chiar s-a împlinit. Până astăzi părinții își binecuvântează fiii: ”Să te facă HAȘEM ca Efraim și Menașe”. Ce au făcut acești doi frați pentru ca asemănarea cu ei să fie atât de dorită? În Tora nicio faptă a lor nu este menționată.

Patriarhii Avraham, Ițhak și Yaakov au fost toți păstori. Viața lor nu a fost de loc ușoară, dar copii le-au fost feriți. Menașe și Efraim au crescut la curtea Faraonului, într-o lume a desfrâului și a intrigilor. Totuși ei au reușitsă-și păstreze integritatea. Ca dovadă, nimic rău nu este scris despre ei.

Nu știm ce soartă este hărăzită copiilor noștri. Ne rugăm doar ca oriunde vor ajunge să rămână credincioși deprinderilor bune primite de acasă. Să fie asemeni lui Efraim și Menașe!