Despre educație (Toldot)
Și au crescut copii și a ajuns Esav om iscusit la vânătoare om al câmpului, iar Iaakov era om liniști care stătea printre corturi. Și l-a iubit Ițhak pe Esav…, iar Rivka îl iubșete pe Iaakov. (Bereșit/Geneza 25:27,28)
La prima vedere doi frați, unul aventurier și unul liniștit din fire. Tatăl îl iubește pe fiul aventurier iar mama pe cel liniștit. O familie ca foarte multe altele.
Rași, bazat pe surse din Midraș nuanțează imaginea. Corturile printre care stătea Iaakov erau corturile școlii. Deși a crescut, a rămas legat de învățătură Poate naiv, dar nu și-a pierdut integritatea. Esav, în schimb, când a crescut a părăsit școala și și-a ales calea câmpului. Acolo a învățat vânătoarea și odată cu ea furtul și înșelătoria.
Dar de ce nu a rămas Esav un vânător cinstit? Doar a crescut într-o familie bună. De ca s-a apucat de tâlhărie și înșelătorie? Rabi Samson Raphael Hirsch (1808-1888) deschide această întrebare și îi dă un răspuns din care avem ce învăța:
Scrie în Midraș că cei doi frați au avut parte de aceeași educație. Părinții lor nu au fost atenți la diferențele de caracter dintre ei. ”Cel ce îi așează pe Iaakov și Esav pe aceeași bancă și pe aceeași cale îi educă spre o viață de studiu, are promisiunea că pe unul îl va distruge. Iaakov va soarbe din izvorul înțelepciunii cu o sete crescândă, iar Esav va aștepta cu nerăbdare ziua în care se va lepăda de cărțile vechi și împreună cu ele de morala vieții pe care a cunoscut-o doar superficial și într-o formă care, după natura sa, îi repugnă.” Dacă s-ar fi străduit Ițhak și Rivka să pătrundă în tainele sufletul lui Esav, dacă s-ar fi întrebat cum pot fi folosite curajul și agilitatea pentru a face fapte bune, ar fi devenit Esav un viteaz în fața lui HAȘEM. Iaakov și Esav, cu toate înclinările lor diferite, ar fi rămas frați gemeni în sufletul lor. Din negurile istoriei s-ar fi încheiat un legământ între sabia lui Esav și spiritul lui Iaakov și cine știe ce curs ar fi urmat istoria?
Mulți părinți evrei își încurajează copii să urmeze studii universitare. Ce Yidișe Mame nu visează ca băiețelul ei să devină medic, să spună și ea la bătrânețe ”my son the doctor.” Să nu pierdem însă din vedere că nu orice meserie se potrivește oricui.
Să nu ne forțăm copii să își aleagă meserii ”bune”! Cea mai bună meserie dacă e practicată în silă e un chin care poate duce spre pierzanie. Dacă însă îi vom lăsa să-și aleagă singuri meseria, chiar dacă în opinia noastră ea nu este suficient de nobilă, ei din dorința de a își justifica alegerea, o vor înnobila. Dacă vom avea încredere în alegerile lor, ei ne vor dovedi că nu au greșit.
Inca o talcuire apropiata de intelegerea omului obisnuit, multumesc Rabi Shaffer! Si totusi… Ce talcuire cat de savanta sau ratonala poate schimba drinta unei yiddishe Mame?!