Dar voi nu ați dorit să urcați și v-ați răsculat împotriva vorbei Domnului, Dumnezeului vostru. Și ați ponegrit în corturile voastre și ați spus: „Din pricina urii Domnului față de noi ne-a scos El din Țara Egiptului, ca să ne dea pe mâna amoriților ca să ne distrugă. (Dvarim/Deuteronom 1:27)

Copiii lui Israel au fost martori la miracol după miracol. Cu ochii lor au văzut cele zece plăgi care s-au abătut asupra egiptenilor, despicarea mării, stâlpul de nor îi conducea ziua, iar stâlpul de foc noaptea. În mijlocul deșertului nu duceau lipsă de hrană, care le cădea zilnic din cer, nici de apă, care venea dintr-o fântână care venea peste tot cu ei. De unde certitudinea că în războiul cu amoriții D-zeu va înceta să le facă miracole? De unde certitudinea că în lipsa unor miracole ei vor fi înfrânți?

Dacă D-zeu i-ar fi urât și ar fi dorit nimicirea lor, ce rost ar fi avut toate miracolele de până atunci? În narațiunea pe care au creat-o fără vreun temei , D-zeu apare nu numai ca malefic ci și ca lipsit de rațiune. Nu putem să nu ne întrebăm: Cum au ajuns copiii lui Israel să facă astfel de afirmații aberante?

Răspunsul ni-l oferă versetul anterior. Copii lui Israel nu au vrut să urce în țara făgăduită. De ce? Textul nu ne oferă vreun motiv. Putem doar specula. Poate se simțeau bine în deșert unde erau toți împreună, iar hrana și apa o primeau fără efort. Poate, pentru că s-au obișnuit cu traiul în deșert și se temeau de orice schimbare.  Nu avem de unde să știm.

Pentru apărea mai convingători, ei și-au ascuns dorința în spatele argumentului, aparent rațional dar vădit fals, că vor pieri dacă se vor lua la luptă cu locuitorii țării. Cum poate fi justificată o astfel de aberație? Doar afirmând că din ură față de ei D-zeu îi aduce în țara făgăduită pentru a fi acolo nimiciți. Pentru a-și justifica dorința  de a nu intra în țara făgăduită, ei și-au creat o întreagă „realitate paralelă”

Tora relatează fapte din trecut, dar nu este o carte de istorie. Menirea ei este să ne îndrume; în acest caz pe calea cunoașterii de sine. Să ne avertizeze până unde suntem dispuși să creăm narative absurde doar pentru a ne justifica o dorință.