Și a spus Iosef poporului: Iată, v-am cumpărat astăzi [ca sclavi] și pământurile voastre Faraonului. Iată, vă [dau] sămânță și semănați pământul. Și va fi la recoltă și veți da a cincea parte Faraonului și patru părți vor fi pentru voi pentru semănatul ogorului și pentru hrana voastră … (Bereșit/ Geneza 47:23,24)  

În cei șapte ani de belșug Iosef a adunat grâne în hambarele Faraonului. Când au venit anii de foamete el a deschis hambarele și a vândut grânele la prețul pieții. În primul an a adunat Iosef pentru Faraon tot argintul și apoi toate dobitoacele din Egipt. În anul al doilea nu le-a mai rămas decât pământul și sufletul. De nevoie și-au vândut pământul și s-au vândut ca sclavi Faraonului.

Înaintea celor șapte ani de foamete erau în Egipt  mulți oameni liberi care aveau pământ, dobitoace și chiar argint. După anii de foamete, prin strădania lui Iosef, tot argintul, toate dobitoacele și toate pământurile au aparținut Faraonului, iar toți locuitorii țării i-au devenit sclavi.

Deși aveau statut de sclavi, ei au primit ogoare și semințe. A cincea parte a roadelor trebuia dată Faraonului, iar patru părți le rămâneau pentru sămânță și hrană. Iosef a fost primul care a înțeles avantajele cointeresării și a îndrăznit s-o pună în practică.

Rabinul Jonathan Sacks îi reproșează lui Iosef faptul că din sete de putere adunat tot avutul Egiptului în mâna Faraonului și i-a înrobit pe toți locuitorii țării. Prin aceasta el a creat cadrul pentru înrobirea fraților săi. Pentru articolul integral în limba englză deschideți link-ul: http://rabbisacks.org/mikketz-5780/?fbclid=IwAR3JY68fPrIjNapkK-91uPmEwZSMRyeTiLPDfFyU8VlmryQpyz6_MPyZJq8

Ușor de reproșat, dar Iosef, ca orice sfetnic, avea limitele lui. Desigur nu i-a fost ușor să explice Faraonului că prin cointeresarea sclavilor el are mai mult de câștigat decât de pierdut. Dacă ar fi încercat să vândă grânele sub prețul pieții, el ar fi fost acuzat de trădare.

De-a lungul istoriei mulți suverani și-au ales sfetnici evrei. Poziția acestora nu era de loc ușoară. Nu o dată se întâmpla ca interesul suveranului era păgubitor evreilor, sau cel puțin nu era în acord cu valorile lor. Nu întotdeauna se găsea calea care să-i mulțumească pe toți.  Mulți sfetnici au fost criticați de frații lor, de multe ori pe nedrept.

 Politica e complexă și subtilă, greu de înțeles din afară. Să dăm așadar ascultare sfatului pe care îl dădea Hilel: Nu-ți judeca aproapele până veiajunge în locul lui.  (Avot 2:4)