Și a spus [Eliezer]: „Sclavul lui Avraham sunt”. (Bereșit/Geneza 24:34, traducere proprie)

Dumnezeu a venit la Bilam și a spus: „Cine sunt bărbații aceștia de la tine?” Bilam i-a spus lui Dumnezeu: „Balak, fiul lui Țipor, regele Moabului, a trimis [vorbă] la mine”. (Bamidbar/Numeri 22:9,10)

Întrebarea pe care i-a pus-o D-zeu lui Bilam nu era firească. D-zeu doar știa cine sunt acei oameni. Bilam nu a sesizat nimic nefiresc și chiar a răspuns, dar nu la întrebarea pe care i-a pus-o D-zeu. Ce era să răspundă? Că era o delegație de rang mijlociu? Pentru a-și da importanță, de parcă l-ar fi putut păcăli pe D-zeu, l-a amintit numai pe Balak, fiul lui Țipor, regele Moabului, care i-a trimis.

Firesc ar fi fost ca Eliezer să i se prezinte lui Betuel, tată Rebecăi: „Sunt administratorul tuturor bunurilor unchiului tău, Avraham” sau cel puțin: „Unchiul tău, Avraham, m-a trimis”. El însă a ales să se prezinte ca sclavul lui Avraham.

Bilam, cu toată preocuparea sa pentru imagine, a eșuat lamentabil. Eliezer, cu toată modestia sa, și-a dus cu bine la capăt solia. Aceasta nu a fost o simplă coincidență. Atenția exagerată acordată imaginii pavează calea spre eșec.

Așa s-a dus de râpă și economia socialistă. Important era ca planul cincinal să fie realizat în patru ani. Dacă produsele se vindeau sau nu, dacă ele funcționau sau nu, conta mai puțin. Dacă planul nu era realizat, el era totuși raportat.

Un caz elocvent în acest sens a fost competiția de imagine dintre avioanele Concorde și Tupolev 144. Tupolev 144, un super-Concorde menit să dovedească „victoria socialismului asupra capitalismului decadent”, s-a prăbușit în fața a mii de spectatori la târgul internațional de aviație de la Le Bourget. Concorde, creat și el pentru imagine, a fost retras după câțiva ani din lipsă de rentabilitate.

De multe rele scapă cel care urmează sfatul regelui Șlomo/Solomon:[1] „Să te laude altul, nu gura ta; un străin, nu buzele tale.”

[1] Prverbe 27:2