Și a sădit un „eșel” în Beer Șeva și a proclamat acolo numele lui HAȘEM D-zeul cel veșnic. (Bereșit/Geneza 21:33)

Eșel este un copac care crește în deșertul Negev identificat ca Tamarix negevensis. O altă interpretare este că e un termen format din inițialele celor trei cuvinte oħel (mâncare), știa (băutură), lina. Pe această interpretare se bazează traducerea Torei în limba aramaică, numită Targum Ierușalmi, pe care o citez cu mici adaptări:

„Și a sădit Avraham o livadă în Beer Șeva și a pregătit în ea [un cort cu] mâncare și băutură pentru trecători și mâncau și beau și doreau să-i plătească prețul mâncării și băuturii și nu dorea să primească de la ei și le spunea părintele nostru Avraham despre Cel ce a grăit și s-a înfăptuit lumea prin cuvântul Lui: «Mulțumiți Tatălui vostru din ceruri căci din al Lui ați mâncat și ați băut…»” Acesta este vestitul cort al Patriarhului Avraham deschis către cele patru puncte cardinale, pentru a înlesni intrarea drumeților de oriunde ar veni.

Pe cei apropiați suntem dispuși să-i ajutăm la nevoie, cu gândul că și ei ne vor ajuta când vom avea noi nevoie. Dar de ce să dăm din roadele trudei noastre unui trecător pe care acum îl vedem pentru prima oară și cine știe dacă îl vom mai vedea vreodată? Așa gândeau locuitorii Sodomei, și trebuie să recunoaștem, nu e de loc o idee lipsită de rațiune.

Care este atunci rațiunea ospitalității?

Credinciosul, asemeni celui lipsit de credință, știe că fără să fi trudit, nu i-ar fi dat pământul roade. Cel lipsit de credință privește roadele ca un rezultat direct al muncii sale. Credinciosul, în schimb, nu uită că, oricât ar fi trudit, dacă n-ar fi venit ploaia, sau dacă ar fi venit grindina, lăcustele sau tâlharii, toată truda sa ar fi fost în van. Pentru toate acestea credinciosul îi este recunoscător lui HAȘEM și caută să-și exprime recunoștința.

Ce Îi putem dărui lui HAȘEM pentru a ne exprima recunoștința? Nimic, pentru că lui HAȘEM nu Îi lipsește nimic. Ne putem însă exprima recunoștința față de HAȘEM dăruindu-le câte ceva semenilor noștri, când aceștia sunt la nevoie. Cu cât ne așteptăm mai puțin ca darul să ni se întoarcă, cu atât el exprimă mai bine recunoștința către HAȘEM. Nimic nu este mai bun decât a asigura hrană, apă și adăpost pentru noapte trecătorilor pe care nu știm dacă îi vom mai vedea vreodată.

Nu prin vorbe, ci prin ospitalitate și-a vestit Patriarhul Avraham credința.