Și a răspuns Bilam și a spus slujitorilor lui Balak: [Chiar] dacă mi-ar da Balak casa sa plină de argint și aur [tot] n-aș putea să încalc porunca lui HAȘEM D-zeul meu să fac [niciun lucru] mic sau mare. (Bamidbar/ Numeri 22:18)

Credința ține de tărâmul gândirii, cucernicia de tărâmul faptelor. Ne așteptăm de la cel care își mărturisește credința la un comportament corect, de la cel care își câștigă traiul din propovăduirea credinței la un comportament cucernic.

Când se întâmplă ca unul din aceștia să fie suspectat de vreo faptă necinstită, refuzăm să credem că el într-adevăr ar fi săvârșit-o. ”Nu se poate ca un propovăduitor al credinței să facă așa ceva” gândim. În cazurile în care suntem nevoiți să acceptăm dovezile, ne refugiem în a le atribui o credință de fațadă în spatele căreia nu se ascunde nimic.

În acest fel ne satisfacem nevoia de a pune credința în acord cu faptele. Dar cum ne explicăm atunci faptul că ei chiar au reușit să inspire credință? Suflete doar nu se lasă inspirate de fațade deșarte.

Bilam nu a fost doar un simplu credincios. El a avut în repetate rânduri viziuni profetice. El era din puținii care conștientizau că nimic nu pot face fără voia lui HAȘEM precum a fost nevoit să mărturisească: … n-aș putea să încalc porunca lui HAȘEM D-zeul meu să fac [niciun lucru] mic sau mare.

În același verset își dezvăluie Bilam aviditatea fără de măsură: [Chiar] dacă mi-ar da Balak casa sa plină de argint și aur…

Nu putem să nu ne întrebăm: cum își găsește aviditatea fără de măsură loc în sufletul credinciosului?

Cucernicia este într-adevăr concluzia logică a credinței, dar, din nefericire, comportamentul nostru e dictat mai mult de pasiune decât de rațiune. Știm cu toții că încălcând legile circulației ne punem viața în pericol și totuși nu puțini sunt cei care le încalcă. La fel jocurile de noroc, excesul de alcool, dulciuri sau mâncare și multele altele.

Credincioșii au convingerea că pentru fiecare păcat se plătește. Unii reușesc să trăiască la nivelul convingerii lor, alții mai puțin. Acestora nu credința le lipsește. Ei doar au ales să dea pasiunii întâietate asupra rațiunii.