Și a sădit un eșel în Beer-Șeva și a chemat acolo numele Domnului, Dumnezeul lumii. (Bereșit/Geneza 21:33)

Ce este un eșel. Dintre toate interpretările, cea mai cunoscută este:[1] „Și a sădit Avraham o livadă în Beer-Șeva și a pregătit în ea [un cort cu] mâncare și băutură pentru trecători și mâncau și beau și doreau să-i plătească prețul mâncării și băuturii și nu dorea să primească de la ei și le spunea părintele nostru Avraham despre Cel ce a grăit și s-a înfăptuit lumea prin cuvântul Lui. Mulțumiți Tatălui vostru din ceruri căci din al Lui ați mâncat și ați băut…”

Acesta este vestitul cort al Patriarhului Avraham, deschis către cele patru vânturi pentru a înlesni intrarea drumeților de oriunde ar veni.

Cel care consideră că numai prin sudoarea frunții și-a agonisit avutul, nu are de ce să împartă din el unor trecători, de la care în van va aștepta să-i întoarcă binele. Aceasta era gândirea sodomiților care pedepseau mai aspru decât orice ospitalitatea.

Credinciosul nu uită că oricât ar fi trudit cu aratul și semănatul, dacă nu ar fi venit ploaia, în van ar fi fost toată truda. Pentru acest dar, fără de care ar fi rămas flămând, el se simte dator. A hrăni un trecător este pentru el binevenita ocazie de a-și plăti cel puțin o mică parte din datoria de recunoștință. Credinciosul nici nu se așteaptă ca trecătorul să-i întoarcă binele. El știe că D-zeu nu lasă nicio faptă bună nerăsplătită.

Unii vorbesc despre credință. Ce e în inima lor nu putem ști. Cel care hrănește străini își dovedește prin fapte credința.

Mai mult decât oricine, își dovedește credința cel care de bunăvoie îmbracă haina militară pentru a-și apăra familia și țara. Când pleacă în misiune, el speră să se întoarcă, dar știe că uneori nu toți se întorc.

Prin fapte el dovedește că vede dincolo de propria lui viață.

[1] Targum Ierușalmi. O traducere a Torei în dialectul aramaic vorbită în Israel