… cine ne va hrăni cu carne? Ne aducem aminte de peștele pe care îl mâncam în în Egipt în dar, de castraveți, de pepeni, de praz, de ceapă și de usturoi. Acum sufletul ne este uscat, nu mai avem nimic, doar mană în fața ochilor. (Bamidbar/Numeri 11:4,5) 

De ce tocmai castraveți, pepeni, praz, ceapă și usturoi? Răspunde Talmudul[1] că toate gusturile le simțeau în mană în afară de acestea cinci pentru că nu sunt tocmai prielnice. Orice gust, fie el cât de ales, puteau să-l simtă mană. În loc să se bucure de partea cea bună, reacția lor a fost stârnită de un mic neajuns care până la urmă tot spre binele lor era.

Pești primeau în Egipt fără plată? Greu de crezut după ce nu le dădeau nici măcar paie pentru cărămizi.

Care e legătura dintre amintirea peștelui și a legumelor a căror lipsă o deplângeau și faptul că își doreau carne?

Când era să intre în Țara Făgăduită tribul Gad și tribul Reuven au cerut să rămână pe malul stâng al Iordanului pentru că acolo era multă pășune, iar ei aveau turme mari. Aceste turme nu s-au născut din senin ci din turmele pe care le-au scos din Egipt. Dacă și-ar fi dorit carne, ar fi putut sacrifica din aceste animale ca să-și astâmpere pofta. Ce rost avea să se plângă?

Ca regulă, comentatorii Torei caută explicații raționale pentru orice acțiune. Aici ei chiar n-au găsit. Menirea acestor versete este să ne învețe … cât de ruptă de realitate și lipsită de noimă poate fi cârcoteala. Neajunsurile prezentului, fie ele cât de mici, se amplifică până ce acoperă întreg orizontul  cârcotașului, fără a-i lăsa loc să vadă părțile bune. Durerile trecutului, în schimb, sunt ca șterse cu buretele și înlocuite cu o viziune idealizată, în mare parte rod al imaginației.

Un portret-caricatură al cârcotașului. El ne învață ca atunci când suntem pe cale  să ne plângem, să ne oprim puțin și să privim partea cea bună a lucrurilor.

Țin minte, când eram militar, cum mulți colegi aveau un tabel cu numărul de zile rămase până la eliberare. El se numea „tabel al disperării”. În fiecare zi ștergeau câte un pătrățel, semn că a trecut încă o zi de osândă. Astăzi, când mulți din ei sunt deja pensionari, au înființat un grup virtual pentru a depăna amintiri din frumoșii ani ai serviciului militar.

De ce să așteptăm să descoperim binele doar în retrospectivă? Să învățăm să ne bucurăm de fiecare lucru la timpul lui!

[1] TB trtatul Ioma fila 75a.