Despre binecuvântare și blestem în pericopa Ree
Iată dau înaintea voastă binecuvântarea și blestemul. Binecuvântarea pentru că veți asculta poruncile lui HAȘEM pe care vi le poruncesc eu astăzi. Blestemul dacă nu veți asculta poruncile lui HAȘEM și vă veți abate de la calea pe care v-o poruncesc astăzi … (Devarim/ Deuteronom 11:26-28)
Pentru orice situație nefericită în care ne-am afla, știm imediat pe cine să dăm vina. „sistemul”, „guvernul”, „opoziția”, „corupția”, „globarizarea”, „evreii”, „francmasonii”, „liberalii” (îmi cer scuze de la cei pe care i-am omis) au fost pe rând găsți vinovați pentru toate necazurile omenirii.
Această atitudine, deși clar destructivă,are și ea avantajele le. Ea ne scutește de orice acțiune și de orice răspundere. Cu conștiința împăcată putem continua să dăm vina pe alții, prea puternici ca să putem lupta cu ei. Ce rost ar avea să luptăm cu morile de vânt?
Tora ne învață că binele și răul, binecuvântarea și blestemul nu depind dcât de noi.. Dacă nu ne este bine, nimeni altul nu este de vină. Cu mâna noastră ne-am făcut-o. Dacă avem parte de binecuvântare, să ne asumăm meritul!
Nimeni din întreaga Creație nu este mai neajutorat decât copilul nou-născut. Cei care am avut parte, ne aducem cu drag aminte de zilele pe care le-am dedicat îngrijirii copiilor noștri în primele lor luni de viață. Zile pe cât de obositoare pe atât de pline de bucurie.
Frustrarea începe în clipa în care pentru prima oară copilul ne spune ”nu”. Noi îi dorim numai binele, dar el se încăpățânează să-și facă rău cu propriile sale mâini. Sperăm ca atunci când va crește va înțelege că spre binele său este să ne asculte. Uneori reușim să-l aducem pe făgașul dorit, de multe ori nu.
Ce n-am da să-i vină copilului mintea la cap și să urmeze calea pe care noi, cu experiența noastră de viață știm că este bună!
Dar știm noi oare că este ea bună? Nu pot să nu amintesc povestea de viață a unei colege de clasă. În anii studenției a avut parte de o mare dragoste. A vrut tânăra pereche să se căsătorească în anii facultăți, darpărinții au ținut morțiș ca întâi să termine studiile. Știau ei că dacă se va căsători și va avea un copil, ea nu va mai absolvi facultatea.
Colega mea a dat ascultare sfatului părintesc, s-a despărțit de alesul inimii ei și a absolvit cu brio facultatea. Părul i-a încărunțit de mult, dar tot nemăritată a rămas.
HAȘEM ne dorește binele maimult chiar decât părinții. El chiar știe care este calea cea bună pentru fiecare din noi. El are până și putereasă ne schimbe gândurile pentru ca să ne dorim ceea ce e bine pentru noi.
Totuși, HAȘEM nu se folosește de această putere. El ne îndeamnă să urmăm calea cea bună, ne avertizează de consecințele căii rele, dar ne lasă puterea să decidem ce cale vom urma.
HAȘEM ne-a creat și ne cunoaște până în adâncul sufletului. El știe că numai din propriile greșeli putem învăța.
Viitorul este și el în mâna noastră. Dacă vom face fapte bune, avem speranța unui viitor mai bun. Nu suntem sclavii unei situații, unui sistem. Lumea nu funcționează din inerție. Totul este deschis. Totul depinde doar de noi. Avem speranță.
Așa gândește omul liber. Își asumă răspunderea pentru greșelite trecutului, dar nu renunță la speranța că le va repara.
Tora ne învață să trăim ca oameni liberi.
Comments
Despre binecuvântare și blestem în pericopa Ree — No Comments
HTML tags allowed in your comment: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>