Despre bine și rău în pericopa Vaethanan
Ascultă Israel HAȘEM este D-zeul nostru HAȘEM este unic (Dvarim/ Deuteronom 6:4)
În aceste cuvinte este cuprinsă esența credinței noastre: unicitatea lui HAȘEM. (HAȘEM, în traducere ”Numele” este o sintagmă pe care o folosim pentru a evita rostirea Numelui sacru.)
Acestea sunt ultimele cuvinte pe care le rostește evreul pe patul de moarte. Dacă nu mai are putere, le rostesc cei din jur. Evreii arși pe rug pentru refuzul de a-și renega credința le-au rostit înainte de a fi mistuiți de flăcări. Acestea au fost și ultimele cuvinte pe care le-a rostit astronautul Ilan Ramon la bordul fatalei navete spațiale Columbia. Viața se cere încheiată cu credință.
Atributul ”unic” desfide orice definiție. O definiție prin însăși esența ei limitează, iar cel limitat nu mai este unic. ”Unic” poate fi definit numai prin negație: Nu există nimic înaintea Lui, în urma Lui, în afara Lui sau împotriva Lui.
În lumea noastră, în care adesea răul pare mai puternic decât binele, credința în unicitatea lui HAȘEM este contraintuitivă. Mult mai agreabilă ar fi fost o credință care lasă loc unei forțe de sine stătătoare a răului. Toate rele pământului ar fi fost puse pe seama acestei nefaste forțe, iar binele, deși limitat, ar fi rămas în totalitate bun.
În credința noastră, însă, există o singură forță. Răul este doar un înger a cărui ingrată misiune de a ne ispiti. Îngerul doar își îndeplinește misiunea pe care i-a dat-o HAȘEM. Deși HAȘEM are puterea să oprească răul, El nu îl oprește. Dacă suntem supărați pe răul de pe lumea aceasta, numai pe HAȘEM, Binecuvânta Fie EL, ne putem supăra. În cuvinte scurte a spus-o Leonard Cohen: Te iubesc dar nu Îți iubesc lumea.
Poate cea mai frumoasă expresie a revoltei împotriva răului și a nedreptății o găsim în cuvintele profetului Ieremiahu/ Ieremia (12:1): Tu ești prea drept, HAȘEM, ca să mă cert cu Tine, dar despre dreptate voi vorbi cu tine. De ce propășește calea celor răi și toți mișeii trăiesc în pace?
Aceasta este condiția evreului evlavios. În sufletul lui, adânc îndurerat de răul pe care îl vede în jur, strălucește credința că în spatele acestor aparențe tot ce face HAȘEM e numai bine.
Să înţeleg că atunci nu putem decât să ne împăcăm cu răul pentru că este “o aparenţă” şi nu putem face nimic împotriva voinţei Celui care nu împiedică răul?
NU!!! Avem datoria sacră de a combate răul sau cel puțin de a fi revoltați de el. Doar după ce am facut tot ce ne sta în putința avem dreptul la aceasta consolare.