… din sânul fraților să-ți pui aspra ta rege, nu vei putea să-ți pui asupra ta un bărbat străin care să nu-ți fie frate. Dar să nu aibă prea mulți cai, … Și să nu aibă foarte multe soții  … Și să nu aibă pentru sine prea mult argint și aur. Și va fi: când va sta pe tronul său, să-și scrie două copii ale acestei Învățături într-o carte …. Să fie cu el și să citească din ea în toate zilele vieții lui… ca inima lui să nu se ridice deasupra fraților lui (Devarim/Deuteronomul 17:15-20)   

În anul 1810 a murit regele Suediei fără a lăsa un succesor. Pentru poziția rămasă vacantă, Statele Generale l-au ales pe Bernadotte, unul din mareșalii lui Napoleon. Cine era în acele vremuri mai competent decât un mareșal al Franței? Alegerea s-a dovedit fericită. Noul rege, care și-a luat numele Carol al XIV Ioan al Suediei, și-a slujit cu bună credință patria adoptivă și chiar a contribuit la înfrângerea lui Napoleon. Urmașii săi stau până astăzi cu cinste pe tronul Suediei.

Cum putem înțelege porunca Torei: „din sânul fraților să-ți pui aspra ta rege”? Ce rost ar avea să renunțăm la un rege competent, numai pentru că nu e din poporul nostru? Probabil că niciun suedez nu ar fi reușit să facă pentru patria sa ce a făcut pentru ea străinul Bernadotte.

Nimic nu arăta fala unui rege mai mult decât haremul pe care acesta îl deținea. În unele colțuri ale lumii practica s-a păstrat din păcate până în zilele noastre. Tora, deși nu interzice poligamia, îl restrânge pe rege precum scrie: „Și să nu aibă foarte multe soții”. Nici măcar cu puterea militară și cu bogăția nu are voie să se fălească precum scrie: „Dar să nu aibă prea mulți cai”, „Și să nu aibă pentru sine prea mult argint și aur”. Dimpotrivă, el trebuie să fie un om al cărții, precum scrie „Să fie cu el și să citească din ea în toate zilele vieții lui”.

Toate aceste legi par a fi făcute intenționat pentru a nu-l lăsa pe rege să-și manifeste autoritatea. Care ar putea fi oare rostul lor?

Tora ne dă răspunsul: „ca inima lui să nu se ridice deasupra fraților lui”. Un rege, fie el cât de capabil ar fi, când inima i se ridică deasupra fraților lui, el încetează să le mai vadă nevoile. Tot ce vede sunt propriile sale interese, orgolii, spaime și himere, iar țara se duce de râpă. Paginile istoriei recente sunt din păcate pline de astfel de conducători.

Ce ne privește asta pe noi? Tentația inimii de a se ridica deasupra fraților săi nu-l ocolește nici măcar pe cel mai mărunt șefuleț. Orice poziție de putere, fie ea cât de neînsemnată, aduce cu ea îndemnul de a-i privi de sus în jos pe cei  subordonați.

Pozițiile de autoritate nu trebuie evitate, doar cu cât urcăm mai sus, cu atât trebuie să ne străduim mai mult să ne păstrăm umilința.