Iar a doua zi a șezut Moșe să judece poporul și a stat poporul înaintea lui Moșe de dimineață până seara. (Șmot/ Exodul 18:13) 

În pericopa Itro citim despre cel mai important moment din istoria noastră, revelația de pe muntele Sinai. Acolo s-a dezvăluit HAȘEM în fața întregului neam și le-a dat primele două porunci. Apoi l-a chemat pe Moșe să urce pe munte pentru patruzeci de zile timp în care i-a dat întreaga Tora, atât Tora Scrisă (Bereșit/ Geneza, Șmot/ Exodul, Vaikra/ Leviticul, Bamidbar/ Numeri și Dvarim/ Deuteronomul) cât și Tora Orală. Moșe a coborât de pe munte cu două table pe care HAȘEM a scris cu degetul Lui Decalogul.

La începutul pericopei citim despre Itro, socrul lui Moșe care s-a alăturat fiilor lui Israel în deșert. Când l-a văzut pe Moșe judecând neamul de dimineața până seara i-a spus ….

Aici suntem nevoiți să ne oprim. Se ridică o grea întrebare: Înainte de a primi Tora, despre care scrie doar la sfârștul pericopei, în virtutea cărei legi judeca Moșe? De aici trage Rași concluzia că textul din Tora nu întotdeauna respectă ordinea cronologică. Pasajul în care Itro îl vede pe Moșe judecând neamul s-a petrecut după ce Moșe a coborât a doua oară de pe Muntele Sinai.

Era și firesc. Moșe, singurul care a primit Tora pe muntele Sinai era singurul vrednic să judece după legile ei. Dacă pricine erau multe și împicinații așteptau de dimineața până seara, ce era să facă?

Itro a văzut și nu i-a plăcut. De ce să aștepte bieții oameni toată ziua pâna va ajunge rândul lor la judecată? Nici spre binele lui Moșe nu era. Cât va mai avea putere să ducă singur povara întregului popor? De aceea îi propune lui Moșe să delege judecători. Numai pricinile cele mai grele în care judecătorii nu vor ști să decidă vor fi aduse înaintea lui Moșe.

Greu afront la adresa autorității lui Moșe, atât ca formă atât ca fond. Ca formă, un sfat necerut. Ca fond, propunerea de a-și limita autoritatea. Într-o lume în care democrația încă nu se născuse și monarhii se pretindeau a fi zei, nimeni nu ar fi îndrăznit să se adreseze astfel unui rege, iar dacă un nesăbuit s-ar fi încumetat, capul  și l-ar fi pus la mezat.

Care a fost reacția lui Moșe? Și a ascultat Moșe glasul socrului său și a făcut toate câte i-a zis. (Șmot/Exodul 18:24). Ce a simțit Moșe în acele momente? I-a fost ușor să renunțe la putere sau a avut loc în sânul lui o luptă aprigă în care până la urmă rațiune a învins orgoliul? Textul nu se apleacă asupra acestor ”amănunte”. Scrie doar că Moșe a trecut imediat la fapte. Chiar dacă lupta a avut loc, ea a fost atât de scurtă încât cei din jur nici măcar nu au băgat-o în seamă.

Moșe ne-a dat o mare lecție de comportament. Când avem de ales între propriul orgoliu și binele celor din jur să nu șovăim nicio clipă!