… în ziua a zecea a acestei luni să-și ia omul un miel sau ied pentru familia sa extinsă sau pentru familia sa. Și dacă va fi familia prea mică pentru un miel sau un ied,să ia el și vecinul său apropiat după numărul de suflete fiecare după cât mănâncă să vă asociați pentru un miel sau un ied (Șmot/Exodul 12:3,4)

Nimic pe lumea aceasta nu acuză sclavia mai grav decât mărețele piramide ale Egiptului. Munca depusă pentru a le ridica folosind uneltele acelor vremuri întrece orice imaginație, iar despre rostul lor nu știm mai nimic. Cea mai plauzibilă explicație ar fi cea pe care o găsim în tradiția iudaică cum că rostul lor era pur și simplu de a istovi sclavii pentru a nu le lăsa timp de gândire.

Nu ne place să recunoaștem, dar sclavia are și ea rostul ei. Fără ea nu ar fi avut Egiptul nici piramidele dar nici sistemul de irigații care asigura pe lângă îmbuibarea bogaților și subzistența sclavilor.

Ca pregătire pentru iminenta ieșire în libertate a dat HAȘEM strămoșilor noștri primele porunci, un fel de ghid al traiului în libertate. Prima a fost legată de stabilirea calendarului. Robul ieșit în libertate e nevoit să învețe să-și gestioneze timpul. A doua este porunca de a aduce jertfa de Pesah.

Unele jertfe se ard în întregime, la altele numai seul se arde iar carnea este consumată de Coheni sau de proprietar. Una din acestea este și jertfa de Pesah. Fiecare din fii neamului, chiar dacă e vegetarian, are obligația să consume cel puțin cât o măslină din ea.

Cine asigura ca fiecare să-și primească partea? Nu exista niciun birou central de repartizare. Fiecare familie își cumpăra mielul ei. Dacă mielul era prea mare sau familia prea mică se asociau câteva familii. Toată această asociere trebuia terminată înainte de tăierea mielului.

Jertfa de Pesah impune întregului neam un exercițiu de asociere. Avem mare nevoie de acest exercițiu căci nu o dată ne confruntăm cu provocări, unele reale unele imaginare, prea mari pentru o singură familie. Cei setoși de a-și stăpânii semenii se folosesc adesea de ele pentru a-și impune autoritatea. Numai dacă vom ști să ne asociem și să rămânem puternic uniți îi vom putea împiedica să ne stăpânească.

Sărbătoarea de Pesah este mai mult decât o celebrare a ieșirii strămoșilor noștri din robie. Ea este în primul rând un exercițiu în a trăi liber. Dacă dorim să ne păstrăm libertatea, mai mult de orice, trebuie să învățăm să fim uniți!